1. [DEX '09] OTFEL, otfeli, s. m. (Reg.) Flăcău care se află în fruntea alaiului pentru a conduce mireasa la biserică. – Cf. magh. vöfély.
2. [MDA2] otfel sm [At: CADE / V: ~fial / Pl: ~i / E: mg vöfély] (Ban) 1 Persoană care conduce mireasa la biserică, în fruntea unei cete de tineri. 2 Frate de mireasă.
3. [CADE] OTFEL sm. Băn. Cel ce conduce, în fruntea altor tineri, mireasa la biserică; poartă într’o mînă o ploscă cu rachiu împodobită cu o năframă și cu flori, iar în cealaltă, un băț împodobit cu panglici.
4. [DLRLC] OTFEL, otfeli, s. m. (Regional) Flăcău care se află în fruntea alaiului care conduce mireasa la biserică.
5. [MDA2] otfial sm vz otfel
6. [DOOM 3] otfel (reg.) s. m., pl. otfeli
7. [DOOM 2] otfel (reg.) s. m., pl. otfeli
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL