1. [DEX '09] OȚETIRE, oțetiri, s. f. Faptul de a se oțeti. – V. oțeti.
2. [MDA2] oțetire sf [At: DL / V: (reg) ~țire / E: oțeti] 1 Transformare în oțet (1) Si: înăcrire (1) 2 (Rar; fig) Mâniere.
3. [DLRLC] OȚETIRE s. f. Acțiunea de a se oțeti; transformare a alcoolului din vin în acid acetic, datorită unui ferment acetic.
4. [DEX '09] OȚETI, oțetesc, vb. IV. Refl. 1. (Despre vinuri) A se transforma în oțet; a se acri. 2. Fig. (Rar) A deveni aspru, mânios, sever; a se supăra, a se mânia. [Var.: (pop.) oțeți vb. IV] – Din oțet.
5. [DEX '09] OȚEȚI vb. IV v. oțeti.
6. [MDA2] oțeti vrt [At: ANON. CAR. / V: (reg) ~eți / Pzi: ~tesc / E: oțet] 1-2 (D. vinuri, alimente) A (se) transforma în oțet (1) Si: a (se) înăcri. 3-4 (Fig) (A-și ieși sau) a scoate pe cineva din sărite Si: a (se) mânia, a (se) supăra.
7. [MDA2] oțeți v vz oțeti
8. [MDA2] oțețire sf vz oțetire
9. [DEX '98] OȚETI, oțetesc, vb. IV. Refl. 1. (Despre vinuri) A se transforma în oțet; a se înăcri. 2. Fig. (Rar) A deveni aspru, mânios, sever; a se supăra, a se mânia. [Var.: (pop.) oțeți vb. IV] – Din oțet.
10. [DLRLC] OȚETI, oțetesc, vb. IV. Refl. 1. (Despre vinuri) A se preface, a se transforma în oțet; a se înăcri. 2. Fig. (Rar) A se supăra, a se mînia, a-și ieși din sărite. (Atestat în forma oțeți) Cine să oțețește, să bea oțet să-i treacă. PANN, P. V. III 13. – Variantă; oțeți vb. IV.
11. [Șăineanu, ed. VI] oțetì v. 1. a se face acru (ca oțetul); 2. fig. a se irita. [V. oțet].
12. [Scriban] oțetésc și -țésc v. tr. (d. oțet; ceh. octeti, cr. octiti se, a se acri). Prefac în oțet: căldura oțetește vinu. V. refl. Mă prefac în oțet: vinu s’a oțetit.
13. [DOOM 3] oțetire s. f., g.-d. art. oțetirii; pl. oțetiri
14. [DOOM 2] oțetire s. f., g.-d. art. oțetirii; pl. oțetiri
15. [DOOM 3] oțeti (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se oțetește, 3 pl. se oțetesc, imperf. 3 sg. se oțetea; conj. prez. 3 să se oțetească; ger. oțetindu-se
16. [DOOM 2] !oțeti (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se oțetește, imperf. 3 sg. se oțetea; conj. prez. 3 să se oțetească
17. [MDO] oțeti
18. [IVO-III] oțetesc, -team 1 imp.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL