1. [DEX '09] OTCUPCIU, otcupcii, s. m. (Înv.) Otcupcic. – Otcup + suf. -ciu.
2. [MDA2] otcupciu sm [At: (a. 1832) DOC. EC. 517 / Pl: ~ii / E: otcup + -ciu] (Înv) Otcupcic.
3. [DLRLC] OTCUPCIU, otcupcii, s. m. (Învechit) Otcupcic. Acesta era omul otcupciului care, după ce mă întrebă dacă am ceva marfă... începe a-mi scotoci prin trăsură și prin geamantan. GHICA, S. A. 98.
4. [CADE] ‡OTCUPCIC, OTCUPCIU sm. Cel ce lua în otcup, în arendă, un venit al Statului: mă rog, cine ține poștele? cine-i otcupcicul ghipcanilor? (ALECS.); acei antreprenori sau otcupcii erau cei mai mulți Armeni și Greci (I.-GH.) [rus. otkupščikŭ].
5. [Scriban] otcúpcic m. (rus. otkupščik). Vechĭ. Antreprenor, cel ce lua în otcup. – Și -pcíŭ.
6. [DOOM 3] otcupciu s. m., art. otcupciul; pl. otcupcii, art. octupciii (desp. -ci-ii)
7. [DOOM 2] otcupciu (înv.) s. m., art. otcupciul; pl. otcupcii, art. octupciii (ci-ii)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL