1. [MDA2] otăvitură sf [At: ALR H/102 / Pl: ? / E: otăvi + -tură] 1 (Reg) Iarbă care crește din nou după ce a fost cosită sau păscută. 2 Otavă (3).
2. [DAR] otăvitură s.f. (reg.) iarbă crescută după cosit sau păscut. 2. grâu răsărit din semințe scuturate la seceriș.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL