1. [DEX '09] OȚĂREALĂ, oțăreli, s. f. (Pop.) 1. Supărare mare, mânie, furie; oțărâre. 2. Grimasă, neplăcere, dezgust exprimat printr-o strâmbătură (cauzată de o băutură sau de o mâncare cu gust neplăcut). – Oțărî + suf. -eală.
2. [MDA2] oțăreală sf [At: C. PETRESCU, Î. II, 157 / Pl: ~eli / E: oțărî + -eală] (Rar) 1 Supărare. 2 Indigestie.
3. [DEX '98] OȚĂREALĂ, oțăreli, s. f. 1. (Rar) Supărare mare, mânie, furie; oțărâre. 2. Grimasă, neplăcere, dezgust exprimat printr-o strâmbătură (cauzată de o băutură sau de o mâncare cu gust neplăcut). – Oțărî + suf. -eală.
4. [DLRLC] OȚĂREALĂ s. f. 1. Oțărîre. 2. Înfiorare, cutremurare, grimasă (cauzată de o băutură tare sau cu gust neplăcut). – Variantă: oțărală (C. PETRESCU, Î. II 157) s. f.
5. [DLRLC] OȚĂRALĂ s. f. v. oțăreală.
6. [DOOM 3] oțăreală (pop.) s. f., g.-d. art. oțărelii; pl. oțăreli
7. [DOOM 2] oțăreală (pop.) s. f., g.-d. art. oțărelii; pl. oțăreli
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL