1. [MDA2] otânci1 v vz otinci
2. [MDA2] otânci2 v vz otânji
3. [DEX '09] OTÂNJI, otânjesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A lovi tare pe cineva; a bate. – Et. nec.
4. [MDA2] otânji vt [At: CREANGĂ, A. 107 / V: (reg) otingi, ~nci / Pzi: ~jesc / E: nct] (Reg) A lovi tare pe cineva cu o nuia, cu o bâtă etc. Si: a bate, a (pfm) cotonogi.
5. [MDA2] otinci1 [At: POLIZU / V: (reg) ~tân~[1] / Pzi: ~ncesc / E: otinc] (Reg) 1 vt A înnădi firele rupte la războiul de țesut. 2 vt A lega strâns cu otincul (9) Si: (reg) a cetlui. 3 vt A forța ceva cu ajutorul unei pârghii Si: a urni. 4 vt (Pex) A lovi. 5 vt (Pex) A sparge. 6 vt A împovăra suplimentar boul care trage cel mai bine la jug. 7-8 vtr A da sarcini suplimentare unei persoane dintre mai multe, care lucrează suplimentar. 9-10 vtr A (se) obosi. 11 vr (D. boi; îf otânci) A se opinti în jug.
6. [MDA2] otingi v vz otânji
7. [CADE] OTINCI (-cesc) vb. tr. Olten. 1 A urni din loc cu ajutorul unei pîrghii: ia un ciocan și otincește piatra asta din cale (PȘC.) ¶ 2 A deschide cu forța, a sparge (cu un drug, etc.): au otincit drevele de la ferestre și au intrat la casa cu bani (CIAUȘ.) ¶ 3 A face ca un bou mai țeapăn să tragă mai mult carul (legînd cu un ștreang jugul de proțap), spre a se potrivi la tras cu un bou mai slab (TUȚ.) (CIAUȘ.).
8. [CADE] OTÎNJI (-jesc) vb. tr. Mold. A stîlci, a ciunti în bătaie: acuși te-oiu ~ cu ceva, de nu te-i putea hrăni în toată viața (CRG.); cînd oiu lua o jărdie și ți-oiu ~ cîteva acuși! (RV.-CRG.) [vsl. *otŭtąžiti].
9. [DLRLC] OTÎNJI, otînjesc, vb. IV. Tranz. (Mold.) A lovi tare; a bate. V. cotonogi. N-apucă să isprăvească vorba, căci plutașul cel tînăr se apropie, ridicînd bîta să-l otînjească. DUNĂREANU, CH. 136. Încă te obrăznicești? Acuș te-oi otînji cu ceva, de nu te-i putea hrăni în toată viața. CREANGĂ, A. 107.
10. [Șăineanu, ed. VI] otânjì v. Mold. a ologi în bătaie: acuș te oiu otânji cu ceva CR. [Cf. otinci, a se obosi = slav. OTĬNĬČATI, a se extenua].
11. [Șăineanu, ed. VI] otincì v. Tr. a (se) obosi. [V. otânjì].
12. [Scriban] cotrocésc v. tr. (d. cotroc. Cp. cu scotocesc și cotropesc). Vest. Acoper, învălesc. Scotocesc: Cu cine aĭ lăsat casa? – Goală, cu ușile deschise. Barem să nu le spargă de vor s’o cotropească (Vl., VR. 1924, 9, 287). – Și -oșesc scotocesc (Vc.); cotîrcesc, învălesc (Gorj), otînjesc (Arg.).
13. [Scriban] otincésc, V. otîncesc.
14. [Scriban] otîncésc (Munt.) și otincésc (Olt.) v. tr. (vsl. otĭnĭčati, a se extenua, tĭnĭčatĭ, a atenua, tĭnĭčiti, a micșora, tĭnĭkŭ, supțire, mic. V. otînc, stîncesc). Ușurez dînd tînjala maĭ în colo de jumătatea juguluĭ, spre bou cel maĭ slab: a otînci un boŭ. Daŭ la o parte lovind orĭ împingînd: a otînci un bolovan, drevele uneĭ ferestre. Otînjesc. V. refl. Muncesc din greŭ: toată dimineața se otîncise (CL. 1910, 5, 315). V. otînjesc.
15. [Scriban] otînjésc v. tr. (var. din otîncesc supt infl. luĭ tînjesc). Mold. Trans. Olt. Iron. Lovesc răŭ cu ceva peste șale saŭ aĭurea: la otînjit c’un cĭomag. – În Munt. otîncesc, în Mold. nord. și tăunjesc și tăuzesc (cp. cu tăujer).
16. [Scriban] tăunjésc și tăuzésc v. tr. V. otînjesc.
17. [DOOM 3] otânji (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. otânjesc, 3 sg. otânjește, imperf. 1 otânjeam; conj. prez. 1 sg. să otânjesc, 3 să otânjească
18. [DOOM 2] otânji (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. otânjesc, imperf. 3 sg. otânjea; conj. prez. 3 să otânjească
19. [Argou] otânji, otânjesc v. t. (reg.) a bate, a desfigura în bătaie
20. [DAR] otânci, otâncesc, vb. IV (pop.) a ușura, a da la o parte.
21. [DAR] otinci, otincesc, vb. IV (reg.) 1. a lega firele rupte de natra războiului. 2. a lega strâns cu otincul. 3. a urni cu o pârghie. 4. a pune o greutate mai mare pe cel mai puternic.
22. [DRAM 2021] otincí, otincesc, v.t. (reg.) A lega (cu otincul) firul rupt, la războiul de țesut: „Otincăm siru…” (ALRRM, 1997; h. 904). – Din vsl. otiničati (Scriban); din otinc (MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL