1. [MDA2] oștitură sf [At: (cca 1650-1675) GCR I, 228/35 / Pl: ~ri / E: oști + -tură] (Înv) Armată.
2. [Scriban] oștitúră f., pl. ĭ. Vechĭ. Rînduĭală de luptă.
3. [DAR] oștitură, oștituri, s.f. (înv.) rânduială de luptă.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL