1. [DEX '09] OSTEOPOROZĂ, osteoporoze, s. f. Leziune osoasă caracterizată prin subțierea și rarefierea oaselor, cu formarea unor cavități de diverse dimensiuni. [Pr.: -te-o-] – Din fr. ostéoporose.
2. [MDA2] osteoporoză sf [At: DER / Pl: ~ze / E: fr ostéoporose] (Med) Maladie caracterizată prin rarefierea țesutului osos.
3. [DEX '98] OSTEOPOROZĂ, osteoporoze, s. f. Stare patologică caracterizată prin rarefierea oaselor. [Pr.: -te-o-] – Din fr. ostéoporose.
4. [DN] OSTEOPOROZĂ s.f. (Biol.) Atrofie a masei osoase cu mărirea cavităților medulare. [< fr. ostéoporose, cf. gr. osteon – os, poros – por].
5. [MDN '00] OSTEOPOROZĂ s. f. rarefiere, fără decalcifiere, a țesutului osos, prin mărirea spațiilor medulare. (< fr. ostéoporose)
6. [DOOM 3] osteoporoză (desp. -te-o-) s. f., g.-d. art. osteoporozei; pl. osteoporoze
7. [DOOM 2] osteoporoză (-te-o-) s. f., g.-d. art. osteoporozei; pl. osteoporoze
8. [DE] OSTEOPORÓZĂ (< fr.; {s} osteo- + gr. poros „por, canal”) s. f. Leziune osoasă caracterizată prin subțiere și rarefiere a oaselor, cu formarea unor cavități de diverse dimensiuni, ca urmare a dilatării canaliculelor osoase. Localizată sau difuză, o. apare în diferite boli endocrine, în urma unei imobilizări îndelungate, a unor traumatisme sau la vârste înaintate.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL