1. [DEX '09] OSTENEALĂ, osteneli, s. f. 1. Starea celui ostenit; oboseală; istovire, extenuare. ◊ Expr. (A fi) rupt (sau frânt) de osteneală = (a fi) peste măsură de obosit, de istovit. 2. Muncă grea, obositoare, extenuantă; efort, trudă, strădanie. ◊ Expr. A-și da (toată) osteneala = a depune toate eforturile, a-și da toată silința, a se strădui. – Osteni + suf. -eală.
2. [MDA2] osteneală sf [At: PSALT. 143 / V: (îrg) ostăn~, ostin~, us~, ustăn~ / Pl: ~eli și (înv) ~ele / E: osteni + -eală] (Îvp) 1 Oboseală. 2 (Îlav) Pe ~ Fiind obosit. 3 (Îe) A fl rupt (sau frânt) de ~ A fi peste măsură de obosit. 4 Muncă grea și obositoare Si: efort, strădanie, trudă, (înv) osteniță. 5 (Îe) A-și da (sau a-și lua) ~la (sau toată ~la, mare ~) A depune toate eforturile Si: a se strădui, (înv) a se sili. 6 Chin. 7 (Ccr) Lucru efectuat sau câștigat cu multă trudă. 8 (Ccr) Rezultat al muncii Si: (înv) ostenință (7).
3. [CADE] OSTENEALĂ (pl. -eli) sf. 1 Faptul de a se osteni; slăbiciunea ce urmează după o muncă continuă, anevoioasă: Ieșenii iubesc liniștea... osteneala i-ar omorî (NEGR.); atît de mult era ruptă de ~, încît căzu și rămase acolo (ISP.) ¶ 2 Muncă anevoioasă, care slăbește puterile: fata... arătă dorința ce are a se odihni de osteneala drumului ce făcuse (ISP.); a-și da osteneala, a-și da multă osteneală, a munci din greu, a se sili din răsputeri.
4. [DEX '98] OSTENEALĂ, osteneli, s. f. (Înv. și pop.) 1. Starea celui ostenit; oboseală; istovire, extenuare. ◊ Expr. (A fi) rupt (sau frânt) de osteneală = (a fi) peste măsură de obosit, de istovit. 2. Muncă grea, obositoare, extenuantă; efort, trudă, strădanie. ◊ Expr. A-și da (toată) osteneala = a depune toate eforturile, a-și da toată silința, a se strădui. – Osteni + suf. -eală.
5. [DLRLC] OSTENEALĂ, osteneli, s. f. 1. Slăbire a puterilor (cauzată de o muncă anevoioasă și îndelungată); oboseală, extenuare. E zobit de osteneală, DELAVRANCEA, A. 125. Simțea în el o lene, o osteneală ș-o neliniște apăsătoare. VLAHUȚĂ, O. A. 251. Fata împăratului arătă dorința ce are de a se odihni de osteneala drumului ce făcuse. ISPIRESCU, L. 19. ◊ Expr. (A fi) rupt (sau frînt) de osteneală = (a fi) peste măsură de obosit, mort de oboseală, istovit. Atît de mult era ruptă de osteneală, încît căzu și rămase acolo o zi ș-o noapte. ISPIRESCU, L. 59. 2. Muncă grea și obositoare; sforțare mare, trudă, efort, strădanie. Deprins cu trudă, cu vînturi, ploi și osteneli, sufletul tînăr se înăspri. SADOVEANU, O. I 271. Ar fi avut mare nevoie de puțină odihnă după atîtea osteneli. REBREANU, R. I 168. Însă, pentru osteneală, spune fără de sfială Ce vrei? slujbă, rang sau bani? ALEXANDRESCU, P. 33. ◊ Expr. A-și da osteneala (sau toată osteneala) = a face toate eforturile, a se sili (din răsputeri), a-și da toată silința, a se strădui... În loc să-ți dai osteneală ca să afli pînă și gîndul oamenilor, tu nu știi nici măcar ceea ce vorbesc ei. CREANGĂ, P. 146.
6. [Șăineanu, ed. VI] osteneală f. 1. slăbire ce urmează după o muncă grea sau după o treabă anevoioasă; 2. lucrare penibilă.
7. [Scriban] osteneálă f., pl. elĭ și (vechĭ) ele. Starea celuĭ ostenit, oboseală: nu maĭ pot merge de osteneală. Dificultate, greutate, muncă: după (saŭ cu) multă osteneală (saŭ ostenelĭ), am reușit. A-țĭ da osteneală să (fr. se donner la peine de), a te sili să (facĭ ceva).
8. [MDA2] ostăneală sf vz osteneală
9. [MDA2] ostineală sf vz osteneală
10. [MDA2] ustăneală sf vz osteneală
11. [CADE] DAS IST FÜR DIE KATZE (germ.) = E pentru pisică, adică nu merită nici o osteneală.
12. [CADE] †USTENEALĂ... = OSTENEALĂ...: fără de ~ și fără de post și fără de lacrimi... vor să agiungă ceriul (VARL.).
13. [DOOM 3] osteneală s. f., g.-d. art. ostenelii; pl. osteneli
14. [DOOM 2] osteneală s. f., g.-d. art. ostenelii; pl. osteneli
15. [DE] OLEUM ET OPERAM PERDIDISTI, AMICE! (lat.) ți-ai cheltuit zadarnic uleiul (din lampă) și osteneala, prietene! – Dicton latin. Se adresează autorului unei lucrări nereușite, pentru elaborarea căreia acesta a cheltuit multe nopți de veghe și multă energie.
16. [DRAM 2021] osteneálă, osteneli, s.f. Oboseală, istovire: „Să-mi dai o cupă de zin, / Să o beau pe osteneală” (Papahagi, 1925: 187). – Din osteni „a obosi” + suf. -eală (DEX, MDA).
17. [DRAM 2015] osteneală, osteneli, s.f. – Oboseală, istovire: „Să-mi dai o cupă de zin, / Să o beau pe osteneală” (Papahagi, 1925: 187). – Din osteni „a obosi” + suf. -eală (DEX, MDA).
18. [DRAM] osteneală, osteneli, s.f. – (înv.) Oboseală, istovire: „Să-mi dai o cupă de zin, / Să o beau pe osteneală” (Papahagi 1925: 187). – Din osteni „a obosi” + -eală.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL