1. [DEX '09] OSCULATOR, -OARE, osculatori, -oare, adj. (Mat.; despre curbe, suprafețe) Care se află în contact de osculație. – Din fr. osculateur.
2. [MDA2] osculator, ~oare a [At: DN3 / Pl: ~i, ~oare / E: fr osculateur] (D. curbe, suprafețe) Care se află în contact de osculație.
3. [DEX '98] OSCULATOR, -OARE, osculatori, -oare, adj. (Mat.; despre curbe, suprafețe) Care se află în contact de osculație. – Din fr. osculateur.[1]
4. [DN] OSCULATOR, -OARE adj. (Despre curbe, suprafețe) Care se află în contact de osculație. [< fr. osculateur].
5. [MDN '00] OSCULATOR, -OARE adj. (despre curbe, suprafețe) în contact de osculație. (< fr. osculateur)
6. [Scriban] *osculatór, -oáre adj. (lat. osculátor, -óris, d. ósculor, -ári, a săruta). Geom. Care are un contact de ordin superior cu un punct al uneĭ curbe orĭ suprafețe: curbă, suprafață osculatoare.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL