1. [DEX '09] OSCILATOR, oscilatoare, s. n. 1. Sistem fizic care poate efectua oscilații libere. 2. Aparat sau dispozitiv care produce oscilații electromagnetice, alimentat de la o sursă de energie (electrică). ◊ Oscilator pilot = oscilator destinat să producă o oscilație de frecvență constantă utilizată ca frecvență de referință. Oscilator multispot = oscilator care poate afișa simultan mai multe imagini. – Oscila + suf. -tor. Cf. fr. oscillateur.
2. [MDA2] oscilator, ~oare [At: STAMATI, F. 33/8 / V: (reg) ~lător / Pl: ~i, ~oare / E: oscila + -tor] 1-2 a Oscilatoriu (1-2). 3 sn Sistem fizic care efectuează oscilații (1). 4 sn Aparat sau dispozitiv care produce oscilații electrice.
3. [DLRLC] OSCILATOR, oscilatoare, s. n. Aparat care produce oscilații (mecanice, electromagnetice).
4. [DN] OSCILATOR s.n. Sistem fizic care poate efectua oscilații libere. ♦ Aparat cu ajutorul căruia prin oscilațiile electromagnetice ale unui montaj se produc unde electromagnetice. // adj. V. oscilatoriu. [< fr. oscillateur].
5. [MDN '00] OSCILATOR, -OARE s. n. 1. sistem fizic care efectuează oscilații. 2. aparat, dispozitiv care, alimentat de la o sursă de energie (electrică), produce unde electromagnetice. (< fr. oscillateur)
6. [MDA2] oscilător, ~oare a vz oscilator[1]
7. [CADE] *OSCILATOR(IU) adj. Care e de natura oscilațiunilor: mișcarea alternativă a pendulului se numește mișcare oscilatoare [fr.].
8. [Scriban] *oscilatóriŭ, -ie adj. (lat. științific oscillatorius). Care e de natura oscilațiuniĭ: mișcare oscilatorie.
9. [DOOM 3] oscilator s. n., pl. oscilatoare
10. [DOOM 2] oscilator s. n., pl. oscilatoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL