1. [MDA2] oscilațiune sf vz oscilație
2. [CADE] *OSCILAȚIUNE, OSCILAȚIE sf. 1 Mișcare înceată încoace și încolo a unui corp în jurul punctului axei sale: oscilațiunile pendulului ¶ 2 Ⓕ Variațiune în sens contrariu [fr. < lat.].
3. [DN] OSCILAȚIUNE s.f. v. oscilație.
4. [Șăineanu, ed. VI] oscilați(un)e f. 1. mișcare alternativă încoace și încolo: oscilațiunea pendulei; 2. fig. fluctuațiune.
5. [Scriban] *oscilațiúne f. (lat. oscillátio, -ónis). Acțiunea de a oscila (de a se legăna, de a se mișca alternativ în coace și în colo), cum face un pendul care se mișcă, ramurile bătute de vînt ș. a. Fig. Fluctuațiune, schimbare: oscilațiunile valorilor la bursă. – Și -áție și -áre.
6. [DEX '09] OSCILAȚIE, oscilații, s. f. 1. Mișcare periodică alternativă și simetrică a unui corp în raport cu o anumită poziție a sa; vibrație, pendulare, oscilare. 2. Variație periodică în timp a valorilor unei mărimi care caracterizează un sistem fizic, însoțită de o transformare a energiei dintr-o formă în alta. 3. Fig. Nehotărâre, șovăială; fluctuație. – Din fr. oscillation.
7. [MDA2] oscilație sf [At: EPISCUPESCU, PRACTICA, XXXVI, 8 / V: (iuz) ~iune, (înv) oști~[1] / E: fr oscillation] 1 Variație periodică simetrică a valorii unei mărimi, în raport cu o anumită valoare. 2 Mișcare periodică simetrică a unui mobil în raport cu o anumită poziție a acestuia. 3 Ezitare. 4 Fluctuație.
8. [MDA2] osțilație[1] sf vz oscilație
9. [DLRLC] OSCILAȚIE, oscilații, s. f. 1. Variație periodică simetrică a valorii unei mărimi în raport cu o anumită valoare. ♦ Mișcare periodică simetrică a unui mobil în raport cu o anumită poziție a acestuia. 2. Fig. Nehotărîre, șovăială, ezitare; fluctuație. Experiența ne arată că instinctul acesta e crud și înșelător, în oscilațiile lui alternează dezgust. SADOVEANU, Z. C. 321. Acest timp de expiație... se pare adesea un repaos, o stare în calea progresului, un pas înapoi, o oscilație istorică. BĂLCESCU, O. II 10.
10. [DN] OSCILAȚIE s.f. 1. Mișcare alternativă periodică a unui corp față de o poziție de echilibru. 2. Variație periodică în timp a valorilor unei mărimi fizice. 3. (Fig.) Șovăială, nehotărîre; fluctuație. [Gen. -iei, var. oscilațiune s.f. / cf. fr. oscillation, lat. oscillatio].
11. [MDN '00] OSCILAȚIE s. f. 1. mișcare periodică alternativă a unui corp față de o poziție de echilibru. 2. variație periodică, în timp, a mărimilor caracteristice unui sistem fizic. 3. (fig.) șovăială, ezitare; fluctuație. (< fr. oscillation, lat. oscillatio)
12. [DOOM 3] oscilație (desp. -ți-e) s. f., art. oscilația (desp. -ți-a), g.-d. art. oscilației; pl. oscilații, art. oscilațiile (desp. -ți-i-)
13. [DOOM 2] oscilație (-ți-e) s. f., art. oscilația (-ți-a), g.-d. art. oscilației; pl. oscilații, art. oscilațiile (-ți-i-)
14. [MDO] oscilație (pr. sci)
15. [DTM] oscilație v. vibrație; frecvență.
16. [DE] OSCILÁȚIE (< fr., lat.) s. f. 1. Mișcare periodică, alternativă și simetrică, a unui corp în raport cu o anumită poziție a sa: vibrație, pendulare, oscilare. 2. (FIZ.) Variație periodică în timp a valorilor unei mărimi care caracterizează un sistem fizic, însoțită de o transformare a energiei dintr-o formă în alta. Caracteristicile principale ale unei o.: elongația, amplitudinea, perioada, frecvența și faza. ◊ O. amortizată = o. a cărei amplitudine se micșorează în timp. ◊ O. liberă (proprie) = o. a unui sistem care nu primește energie din exterior, după ce a primit un impuls inițial. ◊ O. întreținută (constrânsă) = o. a unui sistem care primește energie din exterior. 3. O. sudică (pacifică) (ENSO = El Niño Southern Oscilation) = modificarea, la intervale neregulate, a circulației atmosferice și a direcției curenților din Oc. Pacific, care provoacă fenomenul El Niño (v. Niño, El) și opusul acestuia, La Niña (caracterizat printr-o răcire anormală a apelor din E Oc. Pacific) cu consecințe de mare amploare (ex. ploi abundente și taifunuri în Australia și S Asiei; uragane în Oc. Atlantic; ierni grele în Canada și S.U.A.). 4. Fig. Șovăială, nehotărâre; fluctuație.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL