1. [DEX '09] OSCILARE, oscilări, s. f. Acțiunea de a oscila și rezultatul ei; balansare, clătinare, legănare, pendulare. ♦ Fig. Șovăială, ezitare; fluctuație. – V. oscila.
2. [MDA2] oscilare sf [At: COBÎLCESCU, GR. G. 646/10 / Pl: ~lări / E: oscila] 1 Mișcare alternativă în sensuri opuse Si: balansare, legănare, pendulare. 2 (Fig) Nehotărâre. 3 (Fig) Ezitare. 4 (Fig) Fluctuare.
3. [DLRLC] OSCILARE, oscilări, s. f. Acțiunea de a oscila și rezultatul ei. 1. Mișcare, clătinare, legănare. Oscilările unui pendul. ▭ Atent numai și numai la oscilările volanului, a străbătut vreo cinci sute de metri. GALAN, B. I 102. 2. Fig. Nehotărîre, șovăială, ezitare; fluctuare.
4. [DN] OSCILARE s.f. Acțiunea de a oscila și rezultatul ei; clătinare; (fig.) ezitare; fluctuație. [< oscila].
5. [DEX '09] OSCILA, oscilez, vb. I. Intranz. 1. A se mișca alternativ în direcții opuse; a se legăna, a se balansa, a pendula. 2. Fig. A manifesta nehotărâre, a fi instabil; a sta în cumpănă; a șovăi, a ezita; a fluctua. 3. (Despre un sistem fizic) A evolua în așa fel încât una sau mai multe dintre mărimile sale caracteristice să ia succesiv valori pozitive și negative, simetrice în raport cu valoarea zero. – Din fr. osciller.
6. [MDA2] oscila vi [At: ASACHI, E. III, 237/20 / Pzi: ~lez și (îvr) oscil / E: fr osciller] 1 A se mișca alternativ în sensuri opuse Si: a se balansa, a se legăna, a pendula. 2 (Fig) A fi instabil, nehotărât. 3 (Fig.) A ezita. 4 (Fig.) A fluctua.
7. [MDA2] osțila[1] v vz oscila
8. [CADE] *OSCILA (-ilez) vb. intr. 1 A se mișca, a se clătina, a se legăna cînd într’o parte cînd într’alta ca pendulul unui ceas ¶ 2 Ⓕ A șovăi, a sta în cumpănă, a se codi [fr. < lat.].
9. [CADE] *OSCILAȚIUNE, OSCILAȚIE sf. 1 Mișcare înceată încoace și încolo a unui corp în jurul punctului axei sale: oscilațiunile pendulului ¶ 2 Ⓕ Variațiune în sens contrariu [fr. < lat.].
10. [DLRLC] OSCILA, oscilez, vb. I. Intranz. 1. A se legăna, a se balansa, a se mișca alternativ în sensuri opuse. Capul... îi oscila în mers la stînga și la dreapta. SADOVEANU, A. L. 203. 2. Fig. A fi instabil, nehotărît, a sta în cumpănă, a șovăi, a ezita; a fluctua. Unele nume recente oscilează în ce privește genul. GRAM. ROM. I 126.
11. [DN] OSCILA vb. I. intr. 1. A se mișca alternativ în direcții opuse. 2. (Fig.) A manifesta nehotărîre; a șovăi; (p. ext.) a fluctua. [< fr. osciller, cf. lat. oscillare].
12. [MDN '00] OSCILA vb. intr. 1. a se mișca alternativ în direcții opuse; a se balansa. 2. (fig.) a manifesta nehotărâre; a ezita, a șovăi; (p. ext.) a flutura. 3. (despre un sistem fizic) a evolua astfel încât una sau mai multe din mărimile sale caracteristice să ia succesiv valori pozitive sau negative. (< fr. osciller, lat. oscillare)
13. [Șăineanu, ed. VI] oscilà v. a se mișca alternativ în două sensuri contrare.
14. [Scriban] *oscilațiúne f. (lat. oscillátio, -ónis). Acțiunea de a oscila (de a se legăna, de a se mișca alternativ în coace și în colo), cum face un pendul care se mișcă, ramurile bătute de vînt ș. a. Fig. Fluctuațiune, schimbare: oscilațiunile valorilor la bursă. – Și -áție și -áre.
15. [Scriban] *osciléz v. intr. (lat. oscillor, -ári și -illo, -áre, d. oscillum, mască [a luĭ Saturn orĭ Bacu1] pe care Romaniĭ o spînzuraŭ de copacĭ orĭ de casă și care se legăna de vînt). Fac oscilațiunĭ, mă legăn: pendulu oscilează. Fig. Mă legăn cu gîndu, șovăĭesc: a oscila între doŭă hotărîrĭ.
16. [DOOM 3] oscilare s. f., g.-d. art. oscilării; pl. oscilări
17. [DOOM 2] oscilare s. f., g.-d. art. oscilării; pl. oscilări
18. [DOOM 3] oscila (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. oscilez, 3 oscilează; conj. prez. 1 sg. să oscilez, 3 să oscileze
19. [DOOM 2] oscila (a ~) vb., ind. prez. 3 oscilează
20. [DAS] OSCILARE. Subst. Oscilare, oscilație; fluctuație, fluctuare, variație. Balans, balansare, clătinare, clătinat, clătinătură, legănare, legănat, legănătură (rar), pendulare; tangaj. Ondulare, ondulație, unduire. Mișcare vibratorie, vibrare, vibrație, tremur, tremurare, tremurat, tremurici (rar), tremuriș, trepidație (neobișnuit ). Zguduială, zguduire, zguduitură, scuturare, scuturat, scuturătură, zdruncin, zdruncinare, zdruncinătură, hurducare, hurducătură, hurducăială, zgîlțîială, zgîlțîit, zgîlțîiturâ. Fîlfîire, fîlfîit, fîlfîitură (rar), pîlpîială, pîlpîit, pîlpîire, pîlpîitură, fluturare, fluturat (rar). Balansier, balansor. Balansoar. Leagăn, legănel (dim., pop.), legănaș (pop.), legănuș (reg.), legânuț (pop.), scrînciob, scrînciobaș (dim. reg.); hamac. Pendul. Oscilograf. Osciloscop. Oscilogramă. Adj. Oscilatoriu, oscilant; fluctuant, variabil, variat. Legănător (rar), pendular; ondulator (rar), ondulatoriu, unduios, unduit (rar). Vibrator, vibrant, tremurat, tremurător, tremurînd, trepidant. Zguduitor, zdruncinător. Fîlfîitor, pîlpîitor, fluturător. Vb. A oscila, a fluctua, a varia. A (se) balansa, a (se) clătina, a clăti (înv. și pop.), a (se) legăna, a pendula. A ondula, a se undui. A vibra, a tremura, a trepida. A (se) zgudui, a scutura, a zdruncina, a (se) hurduca, a (se) hurducăi (reg.), a (se) zgîlțîi, a zgîlțîia (pop.), a zgîcina (reg.), a (se) hîțîna, a (se) hîțîi (reg.). Adv. Încoace și încolo, într-o parte și într-alta, în sus și-n jos; hurduz-burduz (rar). V. mișcare.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL