1. [DEX '09] OSÂNDITOR, -OARE, osânditori, -oare, adj. (Rar) Care condamnă, care dezaprobă. – Osândi + suf. -tor.
2. [MDA2] osânditor, ~oare smf, a [At: GALACTION, G. A. I, 252 / Pl: ~i, ~oare / E: osândi + -tor] (Rar) 1-4 (Persoană) care condamnă pe cineva (printr-o sentință judecătorească). 5-6 (Persoană) care dezaprobă pe cineva sau ceva.
3. [DOOM 3] osânditor (pop.) adj. m., pl. osânditori; f. sg. și pl. osânditoare
4. [DOOM 2] osânditor (pop.) adj. m., pl. osânditori; f. sg. și pl. osânditoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL