1. [DEX '09] ORTOEPIC, -Ă, ortoepici, -ce, adj. Care aparține ortoepiei, privitor la ortoepie. – Din fr. orthoépique.
2. [MDA2] ortoepic, ~ă a [At: SCRIBAN, D. / Pl: ~ici, ~ice / E: fr orthoépique] 1 Care aparține ortoepiei (1). 2 Referitor la ortoepie (1).
3. [DLRLC] ORTOEPIC, -Ă, ortoepici, -e, adj. Care ține de ortoepie, referitor la ortoepie, de ortoepie. Regulile ortoepice, de pronunțare corectă a unei limbi, nu pot fi stabilite fără un studiu prealabil al foneticii limbii respective. L. ROM. 1953, nr. 3, 19.
4. [DN] ORTOEPIC, -Ă adj. Referitor la ortoepie, de ortoepie. [Pron. -to-e-pic. / < fr. orthoépique].
5. [MDN '00] ORTOEPIC, -Ă adj. referitor la ortoepie. (< fr. orthoépique)
6. [Scriban] *ortoépic, -ă adj. (d. ortoepie). Relativ la ortoepie. Adv. Din punct de vedere ortoepic.
7. [DOOM 3] ortoepic adj. m., pl. ortoepici; f. ortoepică, pl. ortoepice
8. [DOOM 2] ortoepic adj. m., pl. ortoepici; f. ortoepică, pl. ortoepice
9. [DTL] ORTOEPIC, -Ă adj. (< fr. orthoépique): în sintagmele îndreptar ortoepic și normă ortoepică (v.).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL