1. [DEX '09] ORTODONTOLOGIE s. f. Specialitate a stomatologiei care studiază anomaliile de poziție, dezvoltare etc. a dinților pe arcadele dentare și tratamentul acestora. – Din fr. orthodontologie.
2. [MDA2] ortodontologie sfs [At: DN3 / E: fr orthodontologie] Specialitate a stomatologiei care studiază anomaliile de poziție, dezvoltare etc. a dinților pe arcadele dentare și tratamentul acestora.
3. [DN] ORTODONTOLOGIE s.f. (Med.) Disciplină stomatologică avînd ca obiect studiul anomaliilor dentomaxilare și tratamentul lor. [Gen. -iei. / < fr. orthodontologie, cf. gr. orthos – drept, odous – dinte, logos – știință].
4. [MDN '00] ORTODONTOLOGIE s. f. disciplină medicală care se ocupă cu studiul și tratamentul anomaliilor dentomaxilare. (< fr. orthodontologie)
5. [CADE] ORT sm. 🪙 1 Un sfert dintr’un leu vechiu, adică 10 parale: un ban de alamă galben, iarăși la acea cetate năruită, am aflat, cît un ~ de mare (M.-COST.) ¶ 2 F Ⓟ A da ~ul popii, a muri (aluzie la paraua ce se pune în mîna mortului, ca să-și poată plăti trecerea prin vămile văzduhului): mîhnirea rozîndu-i inima și rărunchii, el își lepădă potcoavele și dete ~ul popii (ISP.); cîți, din lăcomie, ori din junghiu, ori din nimic, nu dați ~u popii (JIP.) [ung. < germ.].
6. [DETS] ORT-, v. ORTO-. □ ~iconoscop (v. icono-, v. -scop), s. n., tub de luat vederi, folosit în camerele de televiziune; ~odont (v. -odont), adj., care are dinți drepți; ~odontologie (v. odonto-, v. -logie1), s. f., disciplină medicală care se ocupă cu studiul și cu tratamentul anomaliilor dentomaxilare; ~odonție (v. -odonție), s. f., metodă de tratament a anomaliilor dentomaxilare.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL