1. [DEX '09] HORTICULTURĂ s. f. Ramură a agronomiei care cuprinde pomicultură, legumicultură, floricultură și viticultură. – Din fr. horticulture.
2. [MDA2] horticultură sfs [At: CADE / Pl: ~ri / E: fr horticulture] Parte a agronomiei care se ocupă cu studiul cultivării grădinilor precum și cu aspectul estetic al arhitecturii parcurilor.
3. [DEX '96] HORTICULTURĂ s. f. Știință agronomică care se ocupă cu studiul cultivării pomilor, legumelor, florilor, precum și cu aspectul estetic al arhitecturii parcurilor. – Din fr. horticulture.
4. [DLRLC] HORTICULTURĂ s. f. Știință care tratează despre cultivarea grădinilor; grădinărit.
5. [DN] HORTICULTURĂ s.f. Știință care tratează despre cultivarea grădinilor. [< fr. horticulture, cf. lat. hortus – grădină, cultura – cultură].
6. [MDN '00] HORTICULTURĂ s. f. știință care tratează despre cultivarea grădinilor, producerea de legume, flori, arbori fructiferi. (< fr. horticulture)
7. [Șăineanu, ed. VI] horticultură f. arta de a cultiva grădinile.
8. [MDA2] orticultură[1] sf vz horticultură
9. [Scriban] *orticultúră f., pl. ĭ (lat. hortus, grădina, și cultura, cultură, după agri-cultură). Arta de a cultiva grădinile, florile: orticultura e foarte dezvoltată în Olanda. – Maĭ des hort-.
10. [DOOM 3] horticultură s. f., g.-d. art. horticulturii
11. [DOOM 2] horticultură s. f., g.-d. art. horticulturii
12. [IVO-III] horticultură.
13. [DETS] HORTI- „grădină, livadă”. ◊ L. hortus, i „grădină, livadă” > fr. horti-, engl. id. > rom. horti-. □ ~col (v. -col1), adj., care crește în grădină; ~cultor (v. -cultor), s. m. și f., specialist în horticultură; ~cultură (v. -cultură), s. f., știință care tratează despre cultivarea grădinilor; ~fug (v. -fug), adj., (despre plante) evadat din grădină.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL