Definiție și ce înseamnă orologiu

1. [DEX '09] OROLOGIU, orologii, s. n. Ceas de dimensiuni mari, fixat pe fațada unei clădiri sau pe un perete interior, pe o coloană etc. și de obicei prevăzut cu un mecanism sonor care anunță principalele unități de timp. – Din lat. horologium, it. orologio.

2. [MDA2] orologiu sn [At: LEON ASACHI, B. 76/21 / V: (înv) ~ghiu, orolog, orl~, orloj / Pl: ~ii și (înv) ~oage, ~ge / E: ngr ὡρολόγιον, lat horologium, fr horologe, it orologio] 1 Ceas de dimensiuni mari, fixat pe fațada unei clădiri sau pe o coloană, pe un turn, pe un perete interior etc. 2 (Pex) Ceas.

3. [CADE] *OROLOGIU (pl. -gii) sn. Ceasornic (de perete, de turn): un ~ zingănește încet și subțire în părete (EMIN.) [lat.].

4. [DEX '98] OROLOGIU, orologii, s. n. Ceas cu dimensiuni mari, fixat pe fațada unei clădiri sau pe un perete interior, pe o coloană etc. și de obicei prevăzut cu un mecanism sonor care anunță principalele unități de timp. – Din lat. horologium, it. orologio.

5. [DLRLC] OROLOGIU, orologii, s. n. (Învechit și arhaizant) Ceas de dimensiuni mari, fixat pe fațada unei clădiri, pe un perete interior, pe o coloană etc. Deodată orologiul catedralei prinse a vibra iar. In tăcere sunară sferturile, apoi. zece bătăi adînci. SADOVEANU, O. III 176. Orologiile bat – Dar nimeni mai nu le ascultă De vorbă multă, lume multă. EMINESCU, O. IV 195. Un orologiu sună noaptea jumătate, La castel, în poartă, oare cine bate? BOLINTINEANU, O. 33.

6. [DN] OROLOGIU s.n. Ceas de dimensiuni mari așezat de obicei pe o clădire mare. ♦ (Liv.) Ceas. [Pron. -giu. / < fr. horloge, it. orologio, cf. gr. hora – oră, lego – spun].

7. [MDN '00] OROLOGIU s. n. ceas de dimensiuni mari pe fațada unei clădiri, pe un perete etc. (< lat. horologium it. orologio)

8. [Șăineanu, ed. VI] orologiu n. ceasornic de turn.

9. [Scriban] *orológiŭ n. (vgr. ῾orológion, d. ῾óra, oră, și légo, zic; lat. horológium, it. orológio, fr. horloge, sp. reloj). Rar. Mare ceasornic de edificiŭ. V. ceaslov.

10. [MDA2] orlogiu sn vz orologiu

11. [MDA2] orloj sn vz orologiu

12. [MDA2] orolog sn vz orologiu

13. [MDA2] orologhiu sn vz orologiu

14. [CADE] *ORLOGIU (pl. -gii) sn. = OROLOGIU: Un ~ sună noaptea jumătate (BOL.) [fr.].

15. [DOOM 3] orologiu s. n., art. orologiul; pl. orologii, art. orologiile (desp. -gi-i-)

16. [DOOM 2] orologiu [giu pron. gĭu] s. n., art. orologiul; pl. orologii, art. orologiile (-gi-i-)

17. [IVO-III] orologiu, -gii.

18. [DER] orologiu (orologii), s. n. – Ceas mare. Lat. horologium (sec. XIX). E dublet al lui orologhiu (mr. orologhe), s. n. (breviar), din mgr. ὠρολόγιον (Gáldi 216).

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '09] OROHIDROGRAFIC, -Ă, orohidrografici, -ce, adj. (Rar) Privitor la relieful și la apele […]
1. [DEX '09] OROLOGERIE, (2) orologerii, s. f. (Înv.) 1. Meseria ceasornicarului. 2. Ceasornicărie. – […]
[MDA2] orologhion sn [At: AMFILOHIE, G. IX/ 2 / Pl: ~oane / E: ngr ὡρολόγιον] […]
1. [DEX '09] OROLOGIER, orologieri, s. m. (Înv.) Ceasornicar. [Pr.: -gi-er] – Orologiu + suf. […]
1. [MDN '00] OROMORF, -Ă adj. (despre soluri) din roci cu textură grosieră. (< fr. […]
1. [MDN '00] ORONIM s. n. oronimic. (< fr. oronyme) 2. [DOOM 3] oronim (desp. […]
1. [DEX '09] ORONIMIC, -Ă, oronimici, -ce, s. n., adj. (Care denumește) o formă de […]
1. [DEX '09] ORONIMIE s. f. 1. Totalitatea numelor geografice (proprii și apelative) care desemnează […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro