Definiție și ce înseamnă orobus

1. [MDA2] mălurici ssp [At: PANȚU, PL. / E: mălură + -ici] (Reg) 1 Plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu rizom noduros, cu flori roz-purpurii dispuse în racem și cu fructul ca o păstaie care, la maturitate, are culoarea brună Si: măzărichea-cucului, orăstică (Orobus variegatus). 2 Orăstică (Orobus niger).

2. [DEX '98] MĂLURICI s. m. pl. Plantă erbacee cu rizom noduros, cu flori roz-purpurii și cu fructul o păstaie, care are la maturitate culoarea brună (Orobus variegatus). – Mălură + suf. -ici.

3. [DEX '98] ORĂSTICĂ, orăstici, s. f. Numele a două plante erbacee din familia leguminoaselor, cu flori roșii-purpurii la început, apoi albastre; măzăriche neagră (Lathyrus niger și vernus). [Var.: orăștică s. f.] – Et. nec.

4. [DEX '98] PUPĂZĂ, pupeze, s. f. 1. Pasăre insectivoră migratoare, cu penaj pestriț, cu ciocul lung și curbat și cu o creastă de pene mari, portocalii, în vârful capului (Upupa epops). ◊ Expr. A-i merge (cuiva) gura ca pupăza = a vorbi mult, a fi flecar. A-i cânta (cuiva) pupăza = a-i merge rău, a nu avea noroc. 2. Fig. (Fam.) Persoană flecară. ♦ Femeie îmbrăcată sau fardată strident; p. ext. femeie de moravuri ușoare. 3. (Reg.) Colac (în formă de pasăre sau de cuib de pasăre). ◊ Expr. Colac peste pupăză sau pupăză peste colac, se spune când peste un necaz deja existent vine altul (și mai mare). – Cf. alb. pupëzë.

5. [DFL] Lathyrus laevigatus (Waldst. et Kit.) Fritsch [syn. L. luteus (L.) Peterm.; Orobus luteus L.]. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori galbene-aurii la început apoi galbene-brunii, 3-12 în racem. Frunze cu 4-5 perechi de foliole, mari, ovat-ascuțite, verzi-mat pe partea superioară, glabre, verzi-Cenușii pe cea inferioară, păroase. Pețiol terminat cu o aristă. Plantă înaltă pînă la 0,65 m.

6. [DFL] Lathyrus niger (L.) Bernh., (syn. Orobus niger L.). Specie care înflorește primăvara-vara. Flori purpurii pînă la maro-închis, dispuse în raceme, 3-10 flori. Frunze cu 4-5 perechi de foliole eliptice, lungi de 2--4 cm, verzi- închis, pe partea, inferioară verzi-albăstrui, margini glabre. Tulpină muchiată, ramificată, nearipată.

7. [DGS] mălurici s.m. pl. (bot.) 1 Orobus variegatus; <reg.> măzărichea-cucului (v. măzăriche), orăstică. 2 (reg.) v. Orăstică (Lathyrus niger și Lathyrus vernus).

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '98] MEIȘOR, meișori, s. m. Numele a trei plante erbacee din familia gramineelor: […]
1. [MDA2] sanguinarie sf [At: DN4 / Pl: ~ii / E: lat sanguinaria, fr sanguinaire] […]
1. [DFL] Broughtonia sanguinea R. Br. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori roșii-purpur, labei în interior […]
1. [DFL] Calothamnus sanguineus R. Br. Specie care înflorește vara. Flori roșii-închis, 4 sepale, 4 […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
1. [MDA2] sorbestrea sf [At: GRECESCU, FL. 197 / V: (reg) soarbestre (A: nct) / […]
1. [DEX '09] SANGULIE, sangulii, s. f. (Înv. și pop.) Țesătură foarte fină (de mătase); […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro