1. [DEX '09] ORNAMENTICĂ s. f. 1. Mod specific unui popor sau unui stil de a concepe și a dispune ornamentele în arhitectură și în arta aplicată. 2. Totalitatea motivelor ornamentale specifice unui popor sau unui stil. 3. (Muz.) Totalitatea sunetelor care împodobesc linia melodică inițială. – Din germ. Ornamentik.
2. [MDA2] ornamentică sf [At: PÂRVAN, G. 420 / Pl: ? / E: ger Ornamentik] 1-2 (Rar) Ornamentație (2-3). 3 (Muz) Totalitate a sunetelor care împodobesc linia melodică inițială.
3. [DN] ORNAMENTICĂ s.f. 1. Mod de concepere și de dispunere a motivelor ornamentale (în arhitectură și artele decorative) specifice unui popor sau unui stil; arta ornamentației. ♦ Totalitatea formelor ornamentale specifice unui popor sau unui stil. 2. (Muz.) Totalitatea sunetelor care împodobesc linia melodică inițială. [Gen. -cii. / < germ. Ornamentik].
4. [MDN '00] ORNAMENTICĂ s. f. 1. mod de concepere și de dispunere a motivelor ornamentale (în arhitectură și artele decorative); arta ornamentației. 2. totalitatea formelor ornamentale specifice unui popor, unui stil. 3. (muz.) totalitatea sunetelor care împodobesc linia melodică inițială. (< germ. Ornamentik)
5. [DOOM 3] ornamentică s. f., g.-d. art. ornamenticii
6. [DOOM 2] ornamentică s. f., g.-d. art. ornamenticii
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL