1. [DEX '09] ORNAMENTAȚIE, ornamentații, s. f. Faptul de a împodobi cu ornamente; arta, tehnica ornamentării; totalitatea elementelor care ornamentează ceva; ansamblu ornamental. – Din fr. ornementation.
2. [MDA2] ornamentație sf [At: SĂVULESCU. M. U. I, 59 / V: (iuz) ~iune / Pl: ~ii / E: fr ornamentation] 1 Ornamentare. 2-3 (Artă sau) tehnică a ornamentării (1). 4 Ansamblu ornamental.
3. [DLRLC] ORNAMENTAȚIE, ornamentații, s. f. Faptul de a împodobi cu ornamente; arta, tehnica ornamentării; ansamblu ornamental. Ornamentații folosite în arta olăriei.
4. [DN] ORNAMENTAȚIE s.f. Ornamentare; totalitatea ornamentelor cu care se împodobește ceva; tehnica ornamentării. [Gen. -iei, var. ornamentațiune s.f. / cf. fr. ornamentation, rus. ornamentațiia].
5. [MDN '00] ORNAMENTAȚIE s. f. 1. arta, tehnica ornamentării. 2. ansamblu ornamental. (< fr. ornementation)
6. [MDA2] ornamentațiune sf vz ornamentație
7. [CADE] *ORNAMENTAȚIUNE, ORNAMENTAȚIE sf. Arta, modul de a aplica ornamentele [fr.].
8. [DN] ORNAMENTAȚIUNE s.f. v. ornamentație.
9. [Șăineanu, ed. VI] ornamentați(un)e f. mod de a dispune ornamentele.
10. [Scriban] *ornamentațiúne f. (fr. ornement action). Arta de a dispune ornamentale: ornamentațiunea ordinuluĭ doric e severă. – Și -áție și -áre.
11. [DOOM 3] ornamentație (desp. -ți-e) s. f., art. ornamentația (desp. -ți-a), g.-d. art. ornamentației; pl. ornamentații, art. ornamentațiile (desp. -ți-i-)
12. [DOOM 2] ornamentație (-ți-e) s. f., art. ornamentația (-ți-a), g.-d. art. ornamentației; pl. ornamentații, art. ornamentațiile (-ți-i-)
13. [MDO] ornamentație
14. [IVO-III] ornamentație, -ției gen. a.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL