1. [DEX '09] ORIPILARE s. f. (Livr.) Faptul de a oripila. – V. oripila.
2. [MDA2] oripilare sf [At: CĂLINESCU, S. 560 / Pl: ~lări / E: oripila] (Rar) 1 Înfiorare de dezgust. 2 Îngrozire.
3. [DN] ORIPILARE s.f. (Franțuzism) Acțiunea de a oripila și rezultatul ei; înfiorare, îngrozire, groază. [Var. horipilare s.f. / < oripila].
4. [DEX '09] ORIPILA, oripilez, vb. I. Tranz. (Livr.) A îngrozi. ♦ A indispune, a supăra foarte tare. – Din fr. horripiler.
5. [MDA2] horipila v vz oripila
6. [MDA2] horipilare sf vz oripilare
7. [MDA2] oripila vt [At: CARAGIALE, O. VII, 88 / Pzi: ~lez / E: horripiler] (Liv) 1 A îngrozi. 2 (Fig) A enerva foarte tare pe cineva. 3 (Fig) A supăra.
8. [DN] HORIPILA vb. I. v. oripila.
9. [DN] HORIPILARE s.f. v. oripilare.
10. [DN] ORIPILA vb. I. tr. (Franțuzism) A înfiora, a îngrozi, a teroriza. [Var. horipila vb. I. / < fr. horripiler, cf. lat. horripilari – a avea părul ridicat].
11. [MDN '00] ORIPILA vb. tr. a înfiora, a îngrozi. ◊ (fig.) a exaspera. (< fr. horripiler, lat. horripilari)
12. [DOOM 3] oripilare (livr.) s. f., g.-d. art. oripilării
13. [DOOM 2] oripilare (livr.) s. f., g.-d. art. oripilării
14. [DOOM 3] oripila (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 1 sg. oripilez, 3 oripilează; conj. prez. 1 sg. să oripilez, 3 să oripileze
15. [DOOM 2] oripila (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 oripilează
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL