1. [MDA2] sovârf sm [At: ANON. CAR. / V: ~rv, (îrg) solovârc, solov~, solovârv, (înv) sovabârv, sovavaerv, sovurc, solovaerv, solover, solovero, soloverv, solovor, (reg) sovâr, sovârc, sovav~, sovov~, sovovârv, solovârc[1], solovâr, slotovâr, sufulf, sufulg, sufulv, suveivârv, suvalf, șolov~[2], șo~, șovârv, șovov~[3], țo~ / Pl: ~i / E: scr suhoverh] (Bot) 1 (Șîc ~roșu) Plantă erbacee aromatică, meliferă din familia labiatelor, cu tulpina dreaptă și păroasă, cu frunze ovale, cu flori mirositoare roșii-purpurii folosită drept colorant în industria casnică țărănească sau în medicina populară, datorită proprietăților ei diuretice și sudorifice Si: (reg) broască, budeană, busuioc-de-pădure, busuiocul-feciorilor, dost, forostău, maghiran, milot, rigan, stropan, trifoiște, vârf (Origanum vulgare). 2 (Trs; Buc) Pălăria-cucului (Geranium phaeum). 3 (Reg) Pliscul-cocoșului (Geranium lucidum). 4 (Reg) Năprasnică (Geranium robertianum). 5 (Reg) Priboi1 (Geranium rotundifolium). 6 (Reg) Fratele-priboiului (Geranium silvaticum). 7 (Reg; îf solovârv) Drobușor (Isatis tinctoria). 8 (Trs; îf sovavârf) Gălbenele (Lysimachia punctata). 9 (Reg; îf solovâr) Izmă-creață (Mentha verticillata). 10 (Reg; îf șovârf) Rogoz (Carex). 11 (Reg) Sulfină (Melilotus officinalis). 12 (Reg) Sulfină-albă (Melilotus albus). 13 (Înv; îf solover, soloverv) Roibă1 (Rubia tinctorum). 14 (Trs; îf șovovârf) Volovatic (Swertia perennis). 15 (Reg; îf țovârf) Garoafă (Dianthus caryophyllus). 16 (Reg; îc) Sufulf- (sau suvulv-, suvulf-) vânăt Sulcină-albastră (Trigonella caerulea). 17 (Reg; îc) ~-galben Pojarniță (Hypericum perforatum).
2. [DEX '98] SOVÂRF, sovârfi, s. m. Plantă erbacee perenă aromatică, cu tulpina păroasă, cu flori roșii-purpurii, întrebuințată la vopsit și în farmacie; savur (Origanum vulgare). [Var.: sovârv, șovârf s. m.] – Din scr. suhovrh.
3. [DFL] ORIGANUM L., ORIGANUM, fam. Labiatae. Gen originar din Europa și Asia, pînă la 8 specii, erbacee, perene, plăcut mirositoare sau subarbust, cultivate la noi ca anuale. Flori (corolă bilabiată, labiul superior emarginat, caliciul cu 5 dinți, 4 stamine) cîte 2, rar 6-10, verticilate, reunite în capitule, roșii-purpurii, rar albe. Bractee verzi sau colorate. Frunze pețiolate, ovate, lipsite de stipele. Plantă meliferă.
4. [DFL] Origanum amanum L. Specie care înflorește în iun.-aug. Flori roz-închis-liliachii cu tul îngust și lobii corolei mult întinși. Frunze mari, cordate, păroase la margini. Perenă de rocărie, formează mici covoare. Nu rezistă în zone cu climat mai rece.
5. [DFL] Origanum majorana L. Specie care înflorește vara. Flori (corolă cu labiul superior bifid, cel inferior mai lung, trifid, caliciul ovat, campanulat, cu 5 dinți, 4 stamine divergente) albe sau roșii, în verticile reunite în spice terminale. Frunze opuse, aproape rotunde sau ovate, pețiolate. Tulpină înaltă de cca 45-55 cm.
6. [DFL] Origanum vulgare L. Specie care înflorește vara-toamna. Flori (caliciul campanulat, galben, cu 3 dinți) roșii-carmin. Bractee roșii-lila sau brunii. Frunze mici, pețiolate, verzi-închis, pubescente, ovate sau cordiforme, pubescente. Erbacee, 35-45 cm înălțime, aromată, cu tulpini deseori cu reflexe purpur-violete sau roșii-maronii.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL