1. [DEX '09] ORCHESTRANT, -Ă, orchestranți, -te, s. m. și f. Persoană care face parte dintr-o orchestră; instrumentist. – Orchestră + suf. -ant.
2. [MDA2] orchestrant, ~ă smf [At: EFTIMIU, N. 90 / Pl: ~nți / E: orchestră] 1 Persoană care face parte dintr-o orchestră. 2 Persoană care orchestrează (1) o bucată muzicală.
3. [DLRLC] ORCHESTRANT, orchestranți, s. m. (Rar) Persoană care face parte dintr-o orchestră; instrumentist.
4. [DN] ORCHESTRANT, -Ă s.m. și f. Instrumentist care cîntă într-o orchestră. [Var. orhestrant s.m.f. / cf. fr. orchestrant].
5. [MDN '00] ORCHESTRANT, -Ă s. m. f. instrumentist care cântă într-o orchestră. (< fr. orchestrant)
6. [MDA2] orhestrant, ~ă smf vz orchestrant
7. [DN] ORHESTRANT, -Ă s.m. și f. v. orchestrant.
8. [DOOM 3] orchestrant (rar) s. m., pl. orchestranți
9. [DOOM 2] orchestrant (înv.) s. m., pl. orchestranți
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL