1. [DEX '09] ORDONANȚA, ordonanțez, vb. I. Tranz. A dispune plata unei sume prin emiterea unei ordonanțe, a unui ordin de plată. – Din fr. ordonnancer.
2. [MDA2] ordonanța vt [At: DDRF / Pzi: ~țez / E: fr ordonnancer] 1 A emite un ordin de plată. 2 (Med; îvr) A prescrie.
3. [CADE] *ORDONANȚA (-țez) vb. tr. ⚚ A da ordinul de plată, a scrie în josul unui act că se poate plăti suma cuvenită [fr.].
4. [DLRLC] ORDONANȚA, ordonanțez, vb. I. Tranz. A dispune plata unei sume prin emiterea unei ordonanțe, a unui ordin de plată.
5. [DN] ORDONANȚA vb. I. tr. A elibera un ordin de plată (a unei sume). [< fr. ordonnancer].
6. [MDN '00] ORDONANȚA vb. tr. a elibera un ordin de plată (a unei sume). (< fr. ordonnancer)
7. [Șăineanu, ed. VI] ordonanțà v. a ordona efectuarea unei plăți.
8. [Scriban] *ordonanțéz v. tr. (fr. ordonnancer). Daŭ ordonanță să plătească tezauru o sumă anumită. Prescriŭ un remediŭ unuĭ bolnav.
9. [DOOM 3] ordonanța (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ordonanțez, 3 ordonanțează; conj. prez. 1 sg. să ordonanțez, 3 să ordonanțeze
10. [DOOM 2] ordonanța (a ~) vb., ind. prez. 3 ordonanțează
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL