1. [DEX '09] ORBICULAR, -Ă, orbiculari, -e, adj. Rotund, globular. ♦ (Substantivat, m.) Mușchi de formă circulară care înconjoară pleoapele și buzele, determinând, prin contracție, închiderea și deschiderea acestora. – Din fr. orbiculaire, lat. orbicularis.
2. [DEX '09] SCHINUȚĂ, schinuțe, s. f. Plantă erbacee cu flori albastre sau albe; bănică (Phyteuma orbiculare). – Schin (= spin) + suf. -uță.
3. [MDA2] orbicular, ~ă [At: KRETZULESCU, A. 183/18 / Pl: ~i, ~e / E: fr orbiculaire, lat orbicularis] 1 a Globular. 2 a Circular. 3 sm Mușchi de formă circulară care pune în mișcare pleoapele și buzele.
4. [CADE] *ORBICULAR adj. Rotund, circular sau care se învîrtește de jur împrejur: mușchiu ~, mișcare ~ă [fr.].
5. [DEX '98] ORBICULAR, -Ă, orbiculari, -e, adj. Rotund, globular. ♦ (Substantivat, m.) Mușchi de formă circulară care înconjură pleoapele și buzele, determinând, prin contracție, închiderea și deschiderea acestora. – Din fr. orbiculaire, lat. orbicularis.
6. [DEX '98] SCHINUȚĂ, schinuțe, s. f. Plantă erbacee cu flori albastre sau albe care crește în regiunile montane; bănică (Phyteuma orbiculare). – Schin (=spin) + suf. -uță.
7. [DLRLC] ORBICULAR, orbiculari, adj. m. (Despre mușchi) Care are o formă circulară și e plasat în jurul anumitor orificii, asupra cărora acționează. ◊ (Substantivat). Mușchi de formă circulară care pune în mișcare pleoapele și buzele. Orbicularii pleoapelor și ai buzelor. ANATOMIA 161.
8. [DN] ORBICULAR, -Ă adj. Rotund, care descrie o circumferință, circular; orbiculat. ♦ s.m. Mușchi circular plasat în jurul pleoapelor și buzelor, acționînd asupra lor. [Cf. fr. orbiculaire, lat. orbicularis].
9. [MDN '00] ORBICULAR, -Ă I. adj. globular, rotund; circular. II. adj., s. m. (mușchi circular) în jurul pleoapelor și buzelor. (< fr. orbiculaire, lat. orbicularis)
10. [Scriban] *orbiculár, -ă adj. (lat. orbicularis). Circular, ca cercu: mușchĭ circular (la gură, la ochĭ).
11. [DOOM 3] orbicular adj. m., pl. orbiculari; f. orbiculară, pl. orbiculare
12. [DOOM 2] orbicular adj. m., pl. orbiculari; f. orbiculară, pl. orbiculare
13. [DFL] Phyteuma orbiculare L. (syn. P. austriacum Beck.). Specie care înflorește vara. Flori de la violet-închis la albastru, rar albe, așezate pînă la 30 în capitule sferice, terminale. Bractee lat-ovate, cu margini, în general, întregi, nu mai lungi decît capitalele pe care le însoțesc. Frunze alungite, pînă la ovat-serate, glabre, cele superioare sesile, lanceolate, deseori cu marginea întreagă, cele inferioare cordiforme, lung-pețiolate. Plantă erbacee, perenă, cca 40 cm înălțime. Tulpină glabră, erectă, simplă.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL