1. [DEX '09] ORÂNDAR, orândari, s. m. (Înv., reg.) 1. Arendaș. 2. Cârciumar, hangiu. – Orândă2 + suf. -ar. Cf. ucr. orendar.
2. [MDA2] orândar sm [At: (a. 1742) BUL. COM. IST. I, 224 / V: (reg) ~al, ~iu / Pl: ~i / E: orândă + -ar] (Înv; Mol) 1 Arendaș. 2 Cârciumar.
3. [Șăineanu, ed. VI] orândar m. Mold. cârciumar de sat: jupân Moise, orândarul satului AL.
4. [MDA2] orândal sm vz orândar
5. [MDA2] orândariu sm vz orândar
6. [CADE] ❍ORÎNDAR sm. Mold. Cîrciumar (la sat), cel ce ține o cîrciumă cu arendă: știi d-ta că afară decît orîndariu nu poate nime să vîndă băuturi în sat? (ALECS.); îl ispitea să afle cu ce se îndeletnicește ~ul cel nou (SAD.) [rut. orendar].
7. [DLRLC] ORÎNDAR, orîndari, s. m. (Regional) Cîrciumar. Au trimis pe Gavrilaș cu haitașii la orîndă la Ghindăoani, ca să le deie orîndarul cîte-un gologan oricîte-un păhărel de băutură. SADOVEANU, N. F. 70. A fost pe rînd băiat în procopseală, ucenic, ajutor, vătaf, orîndar. C. PETRESCU, A. R. 190.
8. [Scriban] orîndár m. (d. orîndă 2; și rut. orendár). Nord. Cîrcĭumă de sat.
9. [DOOM 3] orândar (înv., reg.) s. m., pl. orândari
10. [DOOM 2] orândar (înv., reg.) s. m., pl. orândari
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL