1. [DEX '09] OPUST, opusturi, s. n. (Înv. și pop.) Stăvilar, zăgaz (rudimentar); jgheab (de lemn) prin care se scurge apa dintr-un iaz; p. ext. iaz. – Din ucr. opust.
2. [MDA2] opust1 sn [At: TDRG / V: (reg) otp~, ap~ / Pl: ~uri / E: ucr о(т)пуст] (Îvp) Dig.
3. [CADE] †OPUST2 👉 OTPUST.
4. [CADE] ❍OPUST1 (pl. -turi) sn. Mold. Zăgaz: bătrînul și Zaharia ridicară toate stavilele de la ~ (SAD.); Boia, turbure și necăjită de ~urile făcute în calea ei (LUNG.) [rut.].
5. [DLRLC] OPUST, op usturi, s. n. (Mold.) Jgheab (de scînduri) prin care se scurge apa dintr-un iaz; p. ext. zăgaz, baraj, stăvilar. Rîulețul era acuma lac; se strecura domol și suna la opustul bine întocmit cu lanțuri și zăvoare. SADOVEANU, M. C. 110. Era pretutindeni, neadormit, acum cercînd făina care curgea pe jgheab, acum alergînd la opust să potrivească năvala apei. ANGHEL-IOSIF, C. L. 28.
6. [Șăineanu, ed. VI] opust n. Mold. zăgaz de moară. [Rut. OPUST].
7. [Scriban] 1) opúst și (rar) apúst n., pl. urĭ (rut. ópust, lăsare, și apust, ceh. úpust, opust, d. vsl. pustiti, a da drumu. V. otpust). Est. Stăvilar, zăgaz de oprit orĭ de abătut apa la moară. Apa de la stăvilar: moara cu opustu unflat (Sadov. VR. 1911, 3, 347). Partea cea maĭ adîncă a unuĭ ĭaz.
8. [Scriban] 2) opúst, V. otpust.
9. [MDA2] otpust2 sn vz opust1
10. [CADE] OTPUST, OPUST (pl. -turi) sn. Rugăciunea cu care se încheie slujba divină; poporul nu pleacă din biserică pînă nu primește binecuvîntarea prin otpust [vsl.].
11. [Scriban] otpúst și opúst n., pl. urĭ (vsl. otŭpustŭ, trimetere, lăsare, ĭertare, d. otŭ-pustiti, a trimete, a lăsa, a ĭerta, pustiti, a trimete, pustŭ, pustiŭ. V. opust, năpustesc). Rar. Sfîrșitu liturghiiĭ.
12. [DOOM 3] opust (înv., pop.) s. n., pl. opusturi
13. [DOOM 2] opust (înv., pop.) s. n., pl. opusturi
14. [DER] opust (opusturi), s. n. – 1. Dezlegare, partea finală a jertfei la liturghiei. – 2. Stăvilar la moara de apă. – Var. (înv.) otpust, (Mold.) apust. Sl. otupustu „trimitere”, cf. rut. opust (Tiktin).
15. [DAR] opust, opusturi, s.n. (înv. și reg.) 1. stăvilar, zăgaz. 2. apa de la stăvilar. 3. jgheab de scurgere a apei din iaz. 4. partea adâncă a unui iaz.
16. [DRAM 2021] opúst, opusturi, s.n. (reg.) Dezlegare, sfârșitul liturghiei: „Aceasta deacă văzu starețul, spusă fraților, și au zisu să întăriră, să nu mai iasă din beserică până la opust” (Bârlea, 1909: 74). – Din vsl. otǔpustǔ „lăsare, iertare” (Scriban).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL