1. [DEX '09] OPULENȚĂ, opulențe, s. f. Bogăție, belșug, abundență. – Din fr. opulence, lat. opulentia.
2. [MDA2] opulență sf [At: CODRU-DRĂGUȘANU, C. 230 / Pl: ~țe / E: fr opulence, lat opulentia] (Liv) Belșug.
3. [CADE] *OPULENȚĂ (pl. -țe) sf. Bogăție, avere mare, îmbelșugare [lat.].
4. [DEX '98] OPULENȚĂ, opulențe, s. f. (Livr.) Bogăție, belșug, abundență. – Din fr. opulence, lat. opulentia.
5. [DLRLC] OPULENȚĂ s. f. (Livresc) Bogăție, belșug, abundență (extremă). Fiecare nouă sfidare adîncește prăpastia dintre mizeria populației muncitoare și opulența luxuriantă a clasei stăpînitoare. LIT. ANTIMONARHICĂ 157.
6. [DN] OPULENȚĂ s.f. (Liv.) Bogăție, îmbelșugare, belșug. [< fr. opulence, lat. opulentia].
7. [MDN '00] OPULENȚĂ s. f. bogăție, belșug, abundență. (< fr. opulence, lat. opulentia)
8. [Șăineanu, ed. VI] opulență f. bogăție mare.
9. [Scriban] *opulénță f., pl. e (lat. opulentia). Bogăție, sumptuozitate, magnificență: a trăi în opulență.
10. [DOOM 3] opulență s. f., g.-d. art. opulenței; pl. opulențe
11. [DOOM 2] opulență s. f., g.-d. art. opulenței; pl. opulențe
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL