1. [DEX '09] OPRITURĂ, oprituri, s. f. (Reg.) Porțiune într-o pădure din care este interzis să se taie copaci. ♦ Porțiune dintr-o pășune rezervată pentru cosit și pe care nu au voie să pască vitele. – Opri + suf. -tură.
2. [MDA2] opritură sf [At: N. TEST. (1648), 167v/29 / Pl: ~ri / E: opri + -tură] 1 (Înv) Interdicție. 2 (Reg; ccr) Porțiune dintr-o pășune, rezervată pentru cosit și pe care este interzis păscutul. 3 (Reg) Grămadă de bușteni, crengi, vreascuri etc. aduse de apă și depuse la cotul unui râu, formând un stăvilar.
3. [CADE] OPRITURĂ (pl. -turi) sf. 🌳 Partea unei păduri unde e oprit să se taie lemne; parte de loc unde nu e permis să pască vitele sau să se cosească iarba: a rămas (din pădure) numai o ~, în care nu găsești decît pari și nuiele (FIL.).
4. [DLRLC] OPRITURĂ, oprituri, s. f. (Regional) Porțiune dintr-o pădure de unde este interzis să se taie lemne. Pădurea cea maie, cu copacii ca butea de groși, a vîndut-o... iar acum a rămas numai o opritură. FILIMON, C. 130. ♦ Porțiune dintr-o pășune pe care n-au voie să pască vitele, fiind rezervată pentru cosit.
5. [Șăineanu, ed. VI] opritură f. 1. efectul opririi; 2. loc unde nu e permis a paște sau a cosi iarba: din pădurea cea mare a rămas numai o opritură FIL.
6. [Scriban] opritúră f., pl. ĭ. Efectu opririĭ. Braniște, pădure apărată de tăĭere.
7. [DOOM 3] opritură (reg.) (desp. o-pri-) s. f., g.-d. art. opriturii; pl. oprituri
8. [DOOM 2] opritură (reg.) (o-pri-) s. f., g.-d. art. opriturii; pl. oprituri
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL