1. [DEX '09] OPRELIȘTE, opreliști, s. f. Măsură, dispoziție de interzicere a ceva; interdicție, prohibiție; p. ext. piedică, obstacol în calea unei acțiuni; stavilă. – Opri + suf. -eliște.
2. [MDA2] opreliște sf [At: VARLAAM, C. 310 / Pl: ~ti / E: opri + -eliște] 1 Obstacol în calea unei acțiuni Si: (îvp) stavilă, zăgaz. 2-3 (Poruncă sau) măsură prin care se interzice ceva Si: interdicție, prohibiție. 4 (Înv) Arestare. 5 (Reg) Loc unde se adună apa prin oprirea unei gârle. 6 Loc înaintea strungii, unde stau oile Si: (reg) staniște.
3. [CADE] ‡OPRELIȘTE sf. Oprire, opreală.
4. [DEX '98] OPRELIȘTE, opreliști, s. f. Poruncă sau măsură prin care se interzice ceva; interdicție, prohibiție; p. ext. piedică, obstacol în calea unei acțiuni; stavilă. – Opri + suf. -eliște.
5. [DLRLC] OPRELIȘTE, opreliști, s. f. Poruncă sau măsură prin care se interzice un lucru; p. ext. piedică, obstacol în calea unei realizări; interdicție. Cu toată opreliștea stăpînirii... mulți negustori preferau în loc de judecata Divanului judecata mahalalei. CAMIL PETRESCU, O. II 94.
6. [Scriban] opréliște f. (d. opreală). Vechĭ. Azĭ pop. Oprire, interzicere.
7. [DOOM 3] opreliște (desp. o-pre-) s. f., g.-d. art. opreliștii; pl. opreliști
8. [DOOM 2] opreliște (o-pre-) s. f., g.-d. art. opreliștii; pl. opreliști
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL