1. [DEX '09] OPORTUNIST, -Ă, oportuniști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care se referă la oportunism, propriu oportunismului. 2. S. m. și f. Adept al oportunismului. – Din rus. opportunist, fr. opportuniste.
2. [MDA2] oportunist, ~ă smf [At: ȘĂINEANU / Pl: ~iști, ~e / E: opportuniste] Persoană lipsită de principialitate, care adoptă și aplică după împrejurări, diverse păreri și principii.
3. [CADE] *OPORTUNIST sm. ⏲ Partizan al oportunismului; cel ce-și schimbă ideile politice după împrejurări, după cum cere interesul momentan [fr.].
4. [DLRLC] OPORTUNIST, -Ă, oportuniști, -ste, s. m. și f. 1. Adept al oportunismului (1). Zdrobirea dușmanilor partidului, a oportuniștilor de toate nuanțele nu înseamnă că lupta a luat sfîrșit; sarcina este să demascăm sistematic ideologia și rămășițele ideologiei curentelor dușmane leninismului. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 5, 10. ◊ (Adjectival) Partidul se întărește curățindu-și rîndurile de elementele oportuniste. 2. Persoană lipsită de caracter și de principialitate, care, pentru a-și satisface interesele, adoptă și aplică, după împrejurări, diverse păreri și principii.
5. [DN] OPORTUNIST, -Ă adj. Referitor la oportunism, propriu oportunismului. // s.m. și f. 1. Om care își schimbă ideile după împrejurări, urmărind numai satisfacerea intereselor personale. 2. Adept al oportunismului (2). [Cf. fr. opportuniste, rus. opportunist].
6. [MDN '00] OPORTUNIST, -Ă adj., s. m. f. 1. (adept) al oportunismului (1). 2. (cel) care își schimbă ideile după împrejurări, urmărind numai satisfacerea intereselor personale. (< fr. opportuniste, rus. opportunist)
7. [Șăineanu, ed. VI] oportunist m. partizan al oportunismului.
8. [Scriban] *oportuníst, -ă s. și adj. (d. oportun). Partizan al oportunizmuluĭ.
9. [DOOM 3] oportunist adj. m., s. m., pl. oportuniști; adj. f., s. f. oportunistă, pl. oportuniste
10. [DOOM 2] oportunist adj. m., s. m., pl. oportuniști; adj. f., s. f. oportunistă, pl. oportuniste
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL