1. [DEX '09] OPINTEALĂ, opinteli, s. f. Sforțare mare, efort, opintire. ◊ Loc. adv. Pe opinteală = din răsputeri, cu efort. – Opinti + suf. -eală.
2. [MDA2] opinteală sf [At: ASACHI, S. L. II, 19 / Pl: ~eli și (îrg) ~ele / E: opinti + -eală] 1 Opintire. 2 (Reg; îlav) Pe ~ Din răsputeri. 3 (Rar) Ghiont.
3. [CADE] OPINTEALĂ (pl. -eli) sf. Faptul de a se o p i n t i, străduință, silință, sforțare: se smuci fiara sălbatecă, se sbătu, dară toate opintelile îi fură deșarte (ISP.).
4. [DLRLC] OPINTEALĂ, opinteli, s. f. 1. Efort, sforțare mare; opintire. Au auzit... vocea lui Cristofovici întretăiată de icnete și opinteli. GALAN, Z. R. 301. Era să mai facă o opinteală, ca să prinză pe voinic, să mi-l facă mici fărîmi. ISPIRESCU, U. 124. Trăgînd zdravăn, după cîteva opinteli, cîrligul se rupe. ȘEZ. VII 26. 2. Ghiont, lovitură, izbitură. Omul... îi mai dete cîteva opinteli și apoi îl făcu scăpat. ȘEZ. XIII 171. – Pl. și: (regional) opintele (CREANGĂ, P. 40).
5. [Șăineanu, ed. VI] opinteală f. fapta de a se opinti: la vale cu proptele și la deal cu opintele CR.
6. [Scriban] opinteálă f., pl. elĭ. Acțiunea de a te opinti.
7. [DOOM 3] opinteală s. f., g.-d. art. opintelii; pl. opinteli
8. [DOOM 2] opinteală s. f., g.-d. art. opintelii; pl. opinteli
9. [Onomastic] OPINTEALĂ, mold., 1497 (Glos; Ștef), vb. a se opinti.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL