1. [DEX '09] OPINCAR, opincari, s. m. 1. Persoană care poartă opinci; om de rând, țăran. 2. Persoană care lucrează sau vinde opinci. – Opincă + suf. -ar.
2. [MDA2] opincar sm [At: ANON. CAR. / Pl: ~i / E: opincă + -ar] 1-2 Persoană care (fabrică sau) vinde opinci. 3 Persoană care poartă opinci. 4 Țăran. 5 Om de rând.
3. [CADE] OPINCAR sm. 1 🛞 Fabricant de opinci ¶ 2 Ⓕ Purtător de opinci, țăran: starea de mișelii sub care se sbate ~ul d’atîta amar de vreme (JIP.).
4. [DLRLC] OPINCAR, opincari, s. m. Purtător de opinci; țăran. Buciumă-n mine toate răscoalele țării! Toate obidele răzvrătite... Ale acestor crîncene gloate De flenduroși opincari. DEȘLIU, G. 23. În poartă la palat Iată-un ciocoi gulerat. – Ce cauți, mă opincar? – Dreptate, boieri mari! ANT. LIT. POP. I 36. ♦ Meșter de opinci.
5. [Șăineanu, ed. VI] opincar m. 1. fabricant de opinci; 2. purtător de opinci, țăran.
6. [Scriban] opincár m. (d. opincă). Fabricant orĭ vînzător de opincĭ. Iron. Purtător de opincĭ, țăran. V. sumănar, cojocar, covrigar, căcĭular, surtucar, șalvaragiŭ.
7. [DOOM 3] opincar s. m., pl. opincari
8. [DOOM 2] opincar s. m., pl. opincari
9. [DE] OPINCARU, Gabriel (n. 1957, Bucuești), balerin român. Prim-solist al Operei bucureștene (din 1978). Repertoriu clasic („Lacul lebedelor”, „Coppelia”, „Romeo și Julieta”).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL