1. [MDA2] opidan sm [At: GHEȚIE, R. M. / Pl: ~i / E: lat oppidanus] (Ltm; iuz) Locuitor al unui opid.
2. [DN] OPIDAN, -Ă adj., s.m. și f. (Locuitor) al unui opidum. [< lat. oppidanus].
3. [DRAM 2021] opidán, -ă, opidani, -e, s.m.f., adj. (arh.) 1. Locuitor al unui opid(um). 2. Târgoveț: „În urma mandatului regelui Ladislau au cercetat causa litigioasă ivită în contra opidanilor din Câmpulung…” (Mihaly, 1900: 570; dipl. 238). – Din lat. oppidanus (MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL