1. [DEX '09] OPĂRIRE, opăriri, s. f. Acțiunea de a (se) opări și rezultatul ei; opăreală (1). – V. opări.
2. [MDA2] opărire sf [At: LM / Pl: ~ri / E: opări] 1 Turnare a unui lichid fierbinte pentru a spăla, a curăța, a găti etc. 2 Provocare de arsuri, prin turnarea sau vărsarea de apă clocotită ori a unui alt lichid foarte fierbinte Si: ardere. 3 (Reg) Încălzire a laptelui acru pentru a obține brânză. 4 Iritare a pielii din cauza transpirației sau a lipsei de igienă. 5 Ofilire. 6 (Reg) Alterare a cerealelor prin încălzire. 7 (Reg) Omorâre a albinelor prin afumare cu pucioasă.
3. [DLRLC] OPĂRIRE s. f. Acțiunea de a (se) opări. Opărirea rufelor cu apă fierbinte.
4. [DEX '09] OPĂRI, opăresc, vb. IV. 1. Tranz. A turna peste ceva un lichid clocotit (apă, leșie, lapte etc.) pentru a spăla, a curăța de coajă, a găti etc. ♦ Tranz. și refl. A provoca sau a căpăta arsuri, turnând sau vărsând apă clocotită sau alt lichid foarte fierbinte; a (se) arde. 2. Refl. (Mai ales despre copiii mici) A face răni și iritații în unele părți ale corpului, mai ales la încheieturi, din cauza transpirației, a urinei etc. 3. Refl. (Reg.; despre mălai, făină, plante uscate) A se încinge, alterându-se. 4. Refl. (Despre plante) A se ofili, a se veșteji (din cauza căldurii); a se măna din cauza soarelui prea fierbinte apărut după ploaie. – Din bg. oparja, sb. opariti.
5. [MDA2] opări [At: DOSOFTEI, V. S. noiembrie 110r/23 / Pzi: ~resc și (reg) opăr / E: bg опаря, cf. srb opăriti] 1 vt A turna peste ceva un lichid fierbinte pentru a spăla, a curăța, a găti etc. 2 vt A provoca arsuri, turnând sau vărsând peste o ființă apă clocotită sau alt lichid foarte fierbinte Si: a arde. 3 vt (Reg) A încălzi la foc laptele acru, pentru a-l închega și a-l transforma în brânză. 4 vr (De obicei d. copiii mici) A face iritații și răni în unele părți ale corpului, mai ales la încheieturi, din cauza lipsei de curățenie sau a transpirației. 5 vr (Îrg; d. plante) A se ofili din cauza căldurii. 6 vr (Reg; d. grâu, porumb, făină, plante uscate) A se încinge, alterându-se. 7 vt (Reg) A omorî albinele cu fum de pucioasă. 8 (Pfm; fig) A supăra foarte rău pe cineva.
6. [CADE] OPĂRI (-ăresc) vb. tr. și refl. 1 A (se) frige, a (se) arde cu apă fierbinte: au turnat acel uncrop peste dînsele acolo și le-au opărit (SB.); și-a dat pielea popii, opărindu-și gîtul c’un felegean de cafea clocotită (ALECS.); toate lighioanele, cu gîturile întinse, se plînseră că li s’au opărit gîtlejurile (ISP.) ¶ 2 A spăla cu apă fierbinte un animal junghiat, spre a-i scoate mai ușor părul de pe trup: la Crăciun, cînd tăia tata porcul și-l pîrlea și-l opărea (CRG.); găina mai întîiu se opărește și apoi se jumulește ¶ 2 A turna apă clocotindă peste ceva: ~ rufele; m’a trimes părintele să opăresc... lîna cea din poloboc (SB.) ¶ 4 🐙 ~ stupii, a înnăbuși albinele cu fum de pucioasă aprinsă sub stup (VIC.) ¶ 5 A trage o săpuneală, un perdaf: ian să îndrăznească cineva să zică ba, că-l opăresc (ALECS.) [vsl. opariti].
7. [CADE] OPĂRIT adj. 1 p. OPĂRI. Fript, ars cu apă fierbinte ¶ 2 Ⓕ Zăpăcit, rușinat, ca o curcă plouată: acum stau ca opăriți amîndoi (RET.); baba a rămas ~ă și nu știa ce să facă de ciudă (CRG.).
8. [DEX '98] OPĂRI, opăresc, vb. IV. 1. Tranz. A turna peste ceva un lichid clocotit (apă, leșie, lapte etc.) pentru a spăla, a curăța de coajă, a găti etc. ♦ Tranz. și refl. A provoca sau a căpăta arsuri, turnând sau vărsând apă clocotită sau alt lichid foarte fierbinte; a (se) arde. 2. Refl. (Mai ales despre copiii mici) A face răni și iritații în unele părți ale corpului, mai ales la încheieturi, din cauza transpirației, a urinei etc. 3. Refl. (Reg.; despre mălai, făină, plante uscate) A se încinge, alterându-se. 4. Refl. (Despre plante) A se ofili, a se veșteji (din cauza căldurii); a se măna din cauza soarelui prea fierbinte apărut după ploaie. – Din bg. oparja, scr. opariti.
9. [DLRLC] OPĂRI, opăresc, vb. IV. 1. Tranz. A turna peste ceva un lichid foarte fierbinte (apă, leșie etc.) pentru a spăla, a curăța, a găti etc. Femeia strînse blidele repede, le opări și le rîndui pe poliță. SADOVEANU, B. 95. Pe mine m-a trimes părintele să opăresc îndata-mare lina cea din poloboc. SBIERA, P. 238. La crăciun, cînd tăia tata porcul și-l pîrlea și-l opărea... eu încălecam pe porc deasupra paielor. CREANGĂ, A. 41. ◊ Fig. De va fi vorba de muzică, apoi îți opăresc tot într-o leșie pe Rossini cu Offenbach. ODOBESCU, S. III 102. ◊ A provoca arsuri cu apă clocotită sau cu alt lichid foarte fierbinte; a arde. I-a opărit pe toți, de țipau și fugeau nebuni de usturime și de durere. CREANGĂ, P. 292. Și-a dat pielea popii, opărindu-și gîtu c-un felegean de cafea clocotită. ALECSANDRI, T. I 382. Ea umple oala prostește, Nencercînd apa defel, Ș-îi toarnă de-l opărește Tocma ca pe un purcel. PANN, P. V. I 98. ◊ Refl. Povestea pentru a cincizecea sau a suta oară cum era să se opărească cu pilaf de prune. STĂNOIU, C. I. 114. 2. Refl. (Mai ales despre copiii mici) A face în unele părți ale corpului, mai ales la încheieturi, răni și iritații ale pielii, din cauza lipsei de curățenie sau a căldurii. 3. Refl. (Regional, despre mălai, făină, plante uscate) A se încinge alterîndu-se.
10. [Șăineanu, ed. VI] opărì v. 1. a stropi cu apă fierbinte; 2. a se frige cu apă fierbinte. [Slav. OPARITI].
11. [Scriban] opărésc v. tr. (vsl. o-pariti și po-pariti, a opări, d. pariti, a opări cu abur, a afuma, d. para, fum, abur, miros de lucru ars. V. pară, pîrlesc, părpălesc). Ating cu apă ferbinte (saŭ și cu abur), pun în apă ferbinte: ceaĭu i s’a vărsat pe mînă și l-a opărit, a opări ceaĭu (a pune în apă clocotită planta numită ceaĭ). V. refl. Mă frig cu apă ferbinte. Mi se roșește pelea din cauza sudoriĭ ferbințĭ: mi s’a opărit picĭoru’n cizmă.
12. [DOOM 3] opărire s. f., g.-d. art. opăririi; pl. opăriri
13. [DOOM 2] opărire s. f., g.-d. art. opăririi; pl. opăriri
14. [DOOM 3] opări (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. opăresc, 3 sg. opărește, imperf. 1 opăream; conj. prez. 1 sg. să opăresc, 3 să opărească
15. [DOOM 2] opări (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. opăresc, imperf. 3 sg. opărea; conj. prez. 3 să opărească
16. [DER] opări (opăresc, opărit), vb. – 1. A încinge, a înfierbînta. – 2. A săpuni, a dojeni. – 3. A se coace, a se inflama, a se înroși, a se spuzi pielea. – Mr. upărescu, upurescu, upărire, megl. (pupărés). Sl. (sb., slov.) opariti (Miklosich, Slaw. Elem., 34; Cihac, II, 243), cf. bg. oparjam, poparjam (› megl.), ceh. opaŕiti. – Der. opăreală, s. f. (încingere; spuzeală); opăritură, s. f. (înfierbîntare).
17. [Argou] opări, opăresc v. r. (pop.) a se supăra.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL