1. [MDA2] opaițel sm vz opăițel
2. [Șăineanu, ed. VI] opaițel m. plantă cu florile albe, mai rar roșiatice (Lychnis vespertina).
3. [MDA2] opalițel sm vz opăițel
4. [MDA2] opăițel sm [At: BARONZI, L. 139 / V: (reg) opai~, opali~, opăli~, opăț~ / P: ~pă-i~ / Pl: ~ei / E: opaiț + -el] (Bot; reg) 1 Opaiț (7) (Melandryum pratense). 2 (Bot; reg) Arsenic (Lychnis chalcedonica).
5. [MDA2] opălițel sm vz opăițel
6. [MDA2] opățel sm vz opăițel
7. [Scriban] opáiț n., pl. e (vest, est) și opáiță (est) f., pl. e (vsl. opaĭecĭ, opaiță, d. opanica, lighean, cupă, panica, cupă; bg. sîrb. panica, strachină, gamelă. Pare înrudit cu vgerm. panna, phannâ, ngerm. pfanne, mlat. panna d. vlat. pátina, tigaĭe). Hîrb orĭ strachină în care s’a pus seŭ și un fitil și care se maĭ întrebuințează și azĭ în loc de lampă pin satele izolate orĭ sărace. Fachie. – (Opaiță). O plantă cariofilee (numită și opaițel, m., pl. eĭ) cu florĭ albe (și rar roșiatice) care se deschid seara (și de aceĭa-ĭ și zice opaiță!) și răspîndesc un miros plăcut și cu fructu capsular cu dințĭ proeminențĭ (melándryum praténse orĭ lýchnis vespertina saŭ dióica). – Și văpaiț (Olt.). V. șterț.
8. [DFL] LYCHNIS L., OPĂȚEL, fam. Caryophyllaceae. Gen originar din Algeria, cca 37 specii, erbacee, anuale sau vivace. Flori (5 sepale, unite formînd un tub, 5 petale, 5 stamine, 5 stile) hermafrodite, radiale, în cime. Frunze îngust-liniare. Fruct, capsulă.
9. [DAR] opaițel, opaiței, s.m. (reg.) plantă cu flori albe sau roșii.
10. [DLR - tomul X] OPAIȚEL s. m. v. opăițel.
11. [DLR - tomul X] OPĂIȚEL s. m. Numele a două plante erbacee: a) opaiț (II) (Melandryum pratense). cf. BRANDZA, FL. 185, BARCIANU, GHECESCU, FL. 112, alexi, w., enc. agr.; b) arsenic (Lychnis chalcedonica). cf. lm, ddrf, brandza, fl. 186, JAHRESBER. VIII, 164. – Pronunțat: -pă-i-. – PI.: opăiței. – Și: opaițel (șăineanu), opalițel (baronzi, l. 139, LM, BRANDZA, FL. 185, GHECESCU, Fl. 112, enc. agr.), opălițel (barcianu), opățel (enc. agk.) s. m. – Opaiț + suf. -el.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL