1. [DEX '09] OPACITATE, opacități, s. f. 1. Faptul de a fi opac2; lipsă de transparență. 2. Fig. Incapacitate de a înțelege, de a pătrunde ceva; orizont îngust al cuiva. – Din fr. opacité, lat. opacitas, -atis.
2. [MDA2] opacitate sf [At: NEGULICI / Pl: ~tăți / E: fr opacité, lat opacitas, -atis] 1 Lipsă de transparență. 2 (Fig) Incapacitate de a înțelege ceva.
3. [CADE] *OPACITATE sf. 1 Starea lucrurilor opace ¶ 2 Întunerec: ~a ceței [fr.].
4. [DLRLC] OPACITATE s. f. 1. Faptul de a fi opac; lipsă de transparență. 2. Fig. Incapacitate de a pricepe, de a pătrunde ceva; îngustime de orizont.
5. [DN] OPACITATE s.f. 1. Stare a lucrurilor opace. ♦ (Fiz.) Mărime egală cu raportul dintre intensitatea radiației incidente pe un corp și intensitatea radiației transmise prin acesta. 2. (Fig.) Incapacitate de a înțelege, de a pătrunde ceva; prostie, mărginire, îngustime de vederi. [Cf. fr. opacité, lat. opacitas].
6. [MDN '00] OPACITATE s. f. 1. stare a lucrurilor opace. ◊ (fiz.) mărime egală cu raportul dintre intensitatea radiației incidente pe un corp și intensitatea radiației transmise prin acesta. 2. (fig.) incapacitate de a înțelege, de a pătrunde ceva; prostie, mărginire, îngustime de orizont. (< fr. opacité, lat. opacitas)
7. [Scriban] *opacitáte f. (lat. opácitas, -átis). Calitatea de a fi opac.
8. [DOOM 3] opacitate s. f., g.-d. art. opacității
9. [DOOM 2] opacitate s. f., g.-d. art. opacității
10. [DLR - tomul X] OPACITATE s. f. 1. Faptul de a fi opac1 (1), lipsit de transparență. cf. negulici, man. sAnăt. 328/26, marin, pr. i, x/17. Arcul senil și o opacitate marginală difuză au fost notate. parhon, b. 63. Opacitatea ei va fi, evident, proporțională cu numărul de molecule care s-au depus în regiunea respectivă. cișman, Fiz. i, 485. Cînd se întoarse spre George, ochii lui își pierduseră opacitatea aceea care se datora probabil oboselii. t. popovici, se. 87. Azi dimineață Marea Caraibă își dezvăluie toate tainele: o întindere strălucitoare, de o claritate elenă, fără confuzie, fără opacitate, fără mister. v. rom. aprilie 1954, 61. Cei trei paznici aveau o privire fixă, ochii lor căpătaseră o opacitate supărătoare. ib. septembrie 1958, 28. 2. Fig. Incapacitate de a înțelege, de a pătrunde ceva, îngustime de orizont. Cu opacitatea sa totală la problema socială, este indiferentă față de conflictul pătimaș al piesei. gl 1958, nr. 6, 5/4. – Din fr. opacité, lat. opacitas, -atis.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL