1. [DEX '09] OPACINĂ, opăcini, s. f. (Reg.) Vâslă scurtă; lopată. [Pl. și: opacine] – Din ucr. opačyna.
2. [MDA2] opacină sf [At: HERODOT (1645), 316 / Pl: opăcini și ~ne / E: ucr опачина] (Reg) 1 Vâslă scurtă Si: lopată, opacă (1). 2 Cârmă a plutei.
3. [CADE] †OPACINĂ sf., mai adesea OPĂCINI pl. ⛵ Vîslă: luntrașul luă opăcinile în mîini și cîrmi în loc (S.-ALD.) [comp. rut. opačyna].
4. [DLRLC] OPACINĂ, opăcini, s. f. (Regional) Vîslă scurtă, opacă. Nicolaie Pescaru și Cercu trăgeau la opăcini. SADOVEANU, Î. A. 1.83. Luntrile le sleia... Opăcini, cîrme făcea, PĂSCULESCU, L. P. 176.
5. [Șăineanu, ed. VI] opacină f. vâslă (se aude în Ialomița). [Rut. OPAČINA, lit. vâslă dinapoi].
6. [Scriban] opácină f., pl. opăcinĭ (vsl. opačina, pedică, adică „vîslă opritoare”. V. opac 1 și 2). Dun. (Munt. Mold.) Vîslă (lopată scurtă și lată de mînat orĭ de oprit luntrea) saŭ lopată (ramă) în general: a trage la opăcinĭ. – La Teod. P. P., 310 și 562 opăcĭ (decĭ sing. opacă), în gura unuĭ lăutar. V. bobaĭcă.
7. [DOOM 3] opacină (reg.) s. f., g.-d. art. opăcinii; pl. opăcini
8. [DOOM 2] opacină (reg.) s. f., g.-d. art. opăcinii; pl. opăcini
9. [DLRLV] OPACINĂ s. f. (Mold., ȚR) Vîslă scurtă. A: Spusă că la lemn știe a face ralițe, giuguri și opacine. DOSOFTEI, VS. B: Greblo: vîslă, opacină. MARDARIE, 129. Trag cu vîsla, cu opacina. LEX., 53r; cf. VI 1671, 418r; VI 1673, 255r: VI 1700, 244r; VI 1745, 521v; VI 1779, 245r; MINEIUL (1776). Etimologie: ucr. opacina. Vezi și opăcinaș.
10. [DRAM 2021] opacínă, opacini, s.f. (reg., înv.) Lopată lată folosită ca și cârmă de plutași. – Din ucr. opačyna „vâslă opritoare” (Șăineanu, DEX).
11. [DLR - tomul X] OPACINĂ s. f. (Regional) Vîslă scurtă, lopată. Punea pre văslari, și trăgea la opacină. HERODOT (1645), 316, cf. MARDARIE, L. 129. Spusă că la lemn știe a face ralițe, giuguri și opacine. dosoftei, v. s. octombrie 48v/23, cf. mineiul (1776), 34lv/22. Uneori flăcăii cari trăgeau la opăcini, rămîneau cu opăcinile-n sus. sandu-aldea, a. m. 6. Luntrașul începu iar să tragă la opăcini. săm. vi, 325, cf. antipa, p. 428. Fu trezit de un zgomot ca o plesnitură de opăcini. conv. Lit. xLiii, 926, cf. chirițescu, gr. 252. Nicolae Pescaru și Cercu trăgeau la opăcini. sadoveanu, o. ix, 464, cf. h i 140, 287, ii 253, 274, 300, v 147, vii 391, xiv 351, GRAIUL, I, 74, PAMFILE, DUȘM. 296, ALR SN iii h 841, ib. h 842/872. ♦ Cîrma plutei. cf. ARVINTE, TERM. 157, COm. din RODNA – NĂSĂUD. – pl.: opăcini și opacine. – Din ucr. опачина.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL