1. [MDA2] ciulin [At: N. TEST., ap. CIHAC II, 58 / V: ciuciu~, ~mă sf, ~nă, ~ne, ~nea sf / Pl: ~i, ~e / E: rs чилимь, mg súlyom] 1 sm Plantă erbacee ghimpoasă, cu tulpina ramificată și cu flori roșii-purpurii, foarte rar albe, care crește prin câmpuri necultivate și pe lângă drumuri Si: (reg) cucuruzul măgarului, ghimpan, scai, scaiete, spin (Carduus nutans). 2 sm Fruct al ciulinului (1) Si: (reg) cucuruzul măgarului, ghimpan, scai, scaiete, spin. 3 sm (Bot; reg; șîf ~ă) Brusture (Arctium lappa). 4 sm (Bot; reg) Scai (Cirsium vulgare). 5 sm (Bot; reg) Varga ciobanului (Dipsacum silvester). 6 sm (Bot; reg) Scai măgăresc (Onopordon acanthium). 7 sm (Bot; reg) Săricică (Salsola Kali). 8 smf (Bot; reg, șîf ~ă, șîs ~ de baltă) Cornaci (Trapa natans). 9 sm (Bot; reg; șîf ~ă, șîs ~ de deal) Colții babei (Tribulus terrestris). 10 sf (Bot; reg) Zămoșiță (Hibiscus trionium). 11 sm (Bot; reg; îf ~e) Cartof (Solanum tuberosum). 12 sm (Bot; reg) Drăcilă (Berberis vulgaris). 13 sm (Bot; reg) Cornuți (Xanthium strumarium). 14 sm (Înv; pan) Instrument de tortură cu dinți de fier, ca țepii sau ghimpii ciulinului (2). 15 sm (Olt; pan) Lanț cu mai multe cârlige la un capăt. 16 sm Prăjitură din aluat frământat cu ou și prăjit în unt. 17 sfp (Înv) Bucățele de aluat prăjite în unt. 18 smp (Reg) Colăcei cu zahăr fierți în unt. 19 sf (Reg) Tăițel de formă pătrată fiert în zer sau în zeamă de varză Si: (reg) burechiuși, urechiușe, urechiuși. 20 sfp (Reg; îf ~e) Urechiușe.
2. [DEX '98] CIULIN, ciulini, s. m. Plantă erbacee cu tulpina și frunzele spinoase, cu flori roșii, care crește pe locuri necultivate; scaiete (Carduus nutans). – Cf. rus. čilim.
3. [DEX '98] SCAI2 s. n. Imitație de piele făcută din material plastic, maleabilă și rezistentă la schimbările de temperatură. – Et. nec.
4. [DEX '98] SCAI1, scai, s. m. Nume generic dat mai multor plante erbacee cu frunze ghimpoase și cu fructe globuloase înconjurate de ghimpi îndoiți la vârf, care se agață de haine, de lâna oilor etc.; p. restr. fructul înconjurat de ghimpi al acestor plante. ◊ Expr. (Și adverbial) A se ține scai (de cineva) sau a se ține (de cineva) ca scaiul (de oaie) = a nu lăsa pe cineva în pace, a urmări (pe cineva) pretutindeni. ◊ Compuse: scai-vânăt = plantă erbacee cu frunzele dințate și cu flori violacee dispuse în capitule (Eryngiumplanum); scaiul-dracului = plantă erbacee cu frunzele spinoase și cu flori albastre-verzui (Eryngium campestre); scai-mărunt = turiță. – Din scr. čkalj.
5. [DEX '98] SCAIETE, scaieți, s. m. Nume generic dat mai multor plante erbacee cu frunzele sau capitulele ghimpoase, dintre care cea mai cunoscută are flori roșii-purpurii; ciulin (Carduus nutans). [Pr.: sca-ie-] – Scai1 + suf. -ete.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL