1. [DN] ONOMATO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „nume”, „cuvînt”. [ < fr., it. onomato-, cf. gr. onoma, onomatos].
2. [MDN '00] ONOMATO- elem. onoma-.
3. [DETS] ONOMATO- „cuvînt, nume”. ◊ gr. onoma, atos „nume, denumire” > fr. onomato-, germ. id., it. id. > rom. onomato-. □ ~logie (v. -logie1), s. f., totalitate a numelor proprii dintr-o limbă; ~manie (v. -manie), s. f., preocupare obsesivă pentru cuvinte și nume proprii; ~pee (v. -pee), s. f., cuvînt care, prin elementele lui sonore, imită anumite sunete și zgomote.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL