1. [DCR2] oncogenă s. f. (med.) ◊ „După cum s-a anunțat în cercurile medicale, echipa condusă de dr. M. a găsit o nouă legătură între proteinele necesare dezvoltării celulelor și genele care produc cancerul, cunoscute sub numele de oncogene.” R.l. 11 II 84 p. 6 (din fr. oncogène; DN3, DEX-S)
2. [DEX '09] ONCOGEN, -Ă, oncogeni, -e, adj., s. f. 1. Adj. (Med.) Cancerigen. 2. S. f. Genă anormală care antrenează modificări de natură canceroasă. – Din fr. oncogène.
3. [MDA2] oncogen, ~ă [At: DN3 / Pl: ~i, ~e / E: fr oncogène] 1 a (Med) Cancerigen. 2 sf Genă anormală care antrenează modificări de natură canceroasă.
4. [DN] ONCOGEN, -Ă adj. Cancerigen. [Cf. gr. onkos – tumoare, gennan – a naște].
5. [MDN '00] ONCOGEN, -Ă I. adj., s. n. (agent) cancerigen. II. s. f. genă anormală care generează modificări de natură canceroasă. (< fr. oncogène)
6. [DETS] ONCO- „tumoare, tumefacție, cancer”. ◊ gr. onkos „tumoare” > fr. onco-, it. id., engl. id., germ. onko- > rom. onco-. □ ~cit (v. -cit), s. n., celulă epitelială nediferențiată, cu citoplasmă granulară; ~gen (v. -gen1), adj., care generează cancer; ~geneză (v. -geneză), s. f., formarea unei tumori; ~graf (v. -graf), s. n., aparat pentru măsurarea variațiilor de volum ale unui organ; ~grafie (v. -grafie), s. f., reprezentare grafică a volumului și configurației unui organ cu ajutorul oncografului; ~logie (v. -logie1), s. f., disciplină medicală care se ocupă cu studiul tumorilor canceroase; ~metru (v. -metru1), s. n., instrument cu care se măsoară locul și configurația unui organ; ~tomie (v. -tomie), s. f., extirpare chirurgicală a unei tumori; ~tropic (v. -tropic), adj., care prezintă afinitate pentru celulele neoplazice.
7. [DE] ONCOGÉNĂ (< fr.) s. f. Genă capabilă să transforme o celulă normală într-o celulă canceroasă. Rezultă în urma modificării unei gene normale (protooncogenă) sau ca urmare a pătrunderii în organism a unui virus care interacționează cu genele normale ale gazdei (o. virală).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL