1. [MDA2] omucid [At: HELIADE, O. I, 426 / V: (reg) omic~ sm, omicidiu sn / Pl: (1) ~e, (2) ~izi / E: om + ucide, cf fr homicide] 1 sn Asasinat. 2 sm Ucigaș.
2. [Șăineanu, ed. VI] omucid m. cel ce ucide pe un om. ║ a. care ucide: mână omucidă. ║ n. moarte de om.
3. [Scriban] *omucíd, V. omicid.
4. [MDA2] omicid sm vz omucid
5. [MDA2] omicidiu sn vz omucid
6. [Scriban] *omicíd, -ă s. (lat. homicida, d. homo, om, și -cid din oc-cidere, a ucide. V. paricid. Ucigător de oamenĭ. Adj. O mînă omicidă. S. n., pl. e și urĭ. Omicidiŭ. – Fals omucid.
7. [Scriban] *omicidiŭ n. (lat. homicidium). Ucidere de oamenĭ, omor.
8. [DOOM 3] !omucid1 (crimă) (înv.) (desp. o-mu-/om-u-) s. n., pl. omucide
9. [DOOM 3] !omucid2 (criminal) (înv.) (desp. o-mu-/om-u-) adj. m., s. m., pl. omucizi; adj. f., s. f. omucidă, pl. omucide
10. [DOOM 2] !omucid1 (ucigaș) (înv.) (o-mu-/om-u-) s. m., pl. omucizi
11. [DOOM 2] !omucid2 (asasinat) (înv.) (o-mu-/om-u-) s. n., pl. omuciduri
12. [DLR - tomul X] OMUCID s. m., s. n. 1. s. n. Asasinat, omor. Acest prejudițiu al inoranței și al empirismului n-are el toți caracterii delictului de omucid? man. sănăt.52/7. Dacă duelul se întimplă fără secondatori, apoi el cade sub rubrica omicidului. rom. Lit. (1855), 4081/8. Toma Moacă,... acuzat de omucid, mă alesese de apărător f (1887), 374, cf. șăineanu. 2. s. m. Ucigaș, asasin. Un astfel de omucid... singur poate a-l izbi Printr-ascuns; și tu de dlnsul să poți a te mîntui. heliade, o. i, 426, cf. șăineanu, barcianu, alexi, w. ◊ (Adjectival) Mijloace omucide. man. sănăt. 255/27. Mînă omucidă. șăineanu. Oboseala de pe figuri și din pasul lenevos al trecătorilor... îi potoli cruntele instincte omucide. c. petrescu, o. p. i, 25. – pl.: (1) omucide, (2) omucizi. – Și : omicid (ștamati, d., polizu, gheție, r. m., barcianu, alexi, w.) s. m.; omicidiu (gheție, r. m, barcianu, pl. omicidii) s. n. – Om + ucide, după fr. homicide. – Omicid < fr. homicide. – Omicidiu < lat. homicidium.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL