1. [DEX '09] OMNISCIENȚĂ s. f. Însușirea de a ști totul. ♦ Atribut divin prin care se afirmă că Dumnezeu cunoaște tot. [Pr.: -sci-en-] – Din fr. omniscience, lat. omniscientia.
2. [MDA2] omnisciență sf [At: ȘĂINEANU / V: (iuz) ~iință / E: fr omniscience, lat omniscientia] (Rar) Însușire de a ști totul.
3. [DEX '98] OMNISCIENȚĂ s. f. (Livr.) Însușirea de a ști totul. [Pr.: -sci-en-] – Din fr. omniscience, lat. omniscientia.
4. [DN] OMNISCIENȚĂ s.f. (Rar) Calitatea celui omniscient. [< fr. omniscience, lat. omniscientia].
5. [MDN '00] OMNISCIENȚĂ s. f. însușirea de a fi omniscient. (< fr. omniscience, lat. omniscientia)
6. [Scriban] *omnisciénță f., pl. e (lat. științific omniscientia). Calitatea de a ști tot.
7. [MDA2] omnisciință sf vz omnisciență
8. [DOOM 3] omnisciență (desp. -nis-ci-en-/-ni-sci-) s. f., g.-d. art. omniscienței
9. [DOOM 2] !omnisciență (-nis-ci-en-/-ni-sci-) s. f., g.-d. art. omniscienței
10. [DLR - tomul X] OMNISCIENȚĂ s. f. (Rar) Însușirea de a ști totul. Cf. ȘĂINEANU, SCRIBAN, D. – Și: omnisciință s. f. alexi, w. – Din fr. omniscience, lat. omniscientia.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL