1. [MDA2] omenet sns [At: CDDE / E: om + -et] (Ban) Mulțime de oameni.
2. [MDA2] omeneț, ~eață a [At: LM / V: (reg) omin~ / Pl: ~i, ~e / E: om + -eț] (Reg) Omenos.
3. [MDA2] omineț, ~eață a vz omeneț
4. [DAR] omenet s.m. (înv. și reg.) mulțime mare de oameni, lume, popor.
5. [DAR] omeneț, -eață, omeneți, -țe, adj. (reg.) omenos.
6. [DLR - tomul X] OMENET s. n. sg. (Prin Ban.) Mulțime de oameni. Cf. cdde. – Din omen- (tema veche a lui om) + suf. -et.
7. [DLR - tomul X] OMENEȚ, -EAȚĂ adj. (Regional) Omenos. cf. lm, gheȚie, r. m., barcianu, alexi, w., jahresber. xvii, 53. Atunci erau tare omineți ficiorii. Mat. dialect. i, 83. – pl.: omeneți, -e, – Și: omineț, -eață adj. – Din omen- (tema veche a lui om) + suf. -eț.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL