1. [DEX '09] OLTEAN, -Ă, olteni, -e, s. m., adj. I. S. m. 1. Persoană originară sau locuitor din Oltenia. 2. (Înv.) Precupeț (originar din Oltenia) care făcea comerț ambulant cu fructe, legume etc. II. Adj. Care aparține Olteniei sau oltenilor (I), privitor la Oltenia ori la olteni; oltenesc. – Olt (n. pr.) + suf. -ean.
2. [MDA2] oltean, ~ă [At: ANON. CAR. / Pl: ~eni, (a) ~ene / E: Olt + -ean] 1-4 sm, a (Bărbat) care (face parte din populația de bază a Olteniei sau) este originar de acolo. 5-6 a Care aparține (Olteniei sau) oltenilor. 7-8 a Privitor (la Oltenia sau) la olteni. 9 a Originar din Oltenia. 10 smp Populație care locuiește în Oltenia. 11 sm (Iuz) Precupeț originar din Oltenia care făcea comerț ambulant cu alimente.
3. [CADE] OLTEAN sm. 1 🌍 Locuitor sau originar din Oltenia: tinerețea aceasta înfăcărată, prisosul acesta de viață, au făcut să se zică de Olteni că au „24 de măsele” (VLAH.) ¶ 2 ⚚ Precupeț ambulant (de zarzavaturi, de fructe, de păsări, etc.) originar din Oltenia (🖼 3428): se auzea din mahalalele vecine glasul oltenilor precupeți (D.-ZAMF.) [O l t].
4. [DEX '98] OLTEAN, -Ă, olteni, -e, s. m., adj. I. S. m. 1. Persoană care face parte din populația de bază a Olteniei sau este originară de acolo; (la pl.) populație care locuiește în Oltenia. 2. (Ieșit din uz) Precupeț (originar din Oltenia) care făcea comerț ambulant cu fructe, legume etc. II. Adj. Care aparține Olteniei sau oltenilor (I), privitor la Oltenia sau la olteni, originar din Oltenia; oltenesc. – Olt (n. pr.) + suf. -ean.
5. [DLRLC] OLTEAN, olteni, s. m. 1. Persoană originară din Oltenia, locuitor al Olteniei. Sîntem de neamul nostru olteni, olteni de dincolo de Olt. STANCU, D. 91. Las’ să-i sune surle-n țară, Să-și adune-olteni destui. COȘBUC, P. II 110. 2. (Ieșit din uz) Precupeț (originar din Oltenia) făcînd comerț ambulant cu fructe, legume, pește. Ce-o să-mi arăți, domnișoară? întrebă rîzînd șiret olteanul și se aplecă să-și ridice cobilița cu coșurile. DUMITRIU, B. F. 117. Olteanul i-a vîndut a treia oară ouă clocite. C. PETRESCU, C. V. 85.
6. [Șăineanu, ed. VI] oltean m. 1. locuitor din Oltenia; 2. precupeț (cei mai mulți venind din Oltenia).
7. [Șăineanu, ed. VI] Olteni pl. locuitori din Oltenia sau din șesul Făgărașului.
8. [Scriban] olteán, -eáncă s., pl. enĭ, ence. Locuitor din Oltenia. S. m. Precupeț ambulant care vinde legume, fructe, carne, pește, săpun, cărbunĭ, petrol ș. a. (originar, de ordinar, din Oltenia).
9. [DOOM 3] oltean adj. m., s. m., pl. olteni; adj. f. olteană, pl. oltene
10. [DOOM 2] oltean adj. m., s. m., pl. olteni; adj. f. olteană, pl. oltene
11. [DER] oltean (olteni), s. m. – 1. Locuitor din Oltenia. – 2. Vînzător ambulant de zarzavaturi și alte alimente. – 3. (Arg.) Lefter, fără bani. De la Olt, numele de rîu și înv. de ținut. – Der. olteancă, s. f. (locuitoare din Oltenia); oltenesc, adj. (propriu Olteniei); oltenește, adv. (ca în Oltenia); oltenism, s. n. (cuvînt, expresie tipică din Oltenia).
12. [DE] OLTEANU, Pandele (1908-1995, n. Bascov, jud. Argeș), lingvist și filolog român. Prof. univ. la București. Contribuții la elucidarea unor probleme ale filologiei slavo-române („Raporturi lingvistice între limba română și limbile slave de Apus: slovaca și ceha”), și al studiului structurii gramaticale a paleoslavei și slavonei („Sintaxa paleoslavei și slavonei”). Cercetări privind izvoarele și originalele vechilor cazanii românești.
13. [DE] OLTEANU, Mircea (n. 1926, Galați), medic român. M. de onoare al Acad. (1992), prof. univ. la București. Specialist în oftalmologie, s-a consacrat în domeniul chirurgiei plastice, reparatorii și estetice, al transplantelor de cornee perforate și lamelare, keratofakoprotezelor, chirurgiei nistagmusului etc.; a elaborat și aplicat metode chirurgicale originale în strabismul paralitic, scleroplastia evoluției miopiilor etc.; printre primii chirurgi din lume care a operat nou-născuți sub anestezie generală; a perfecționat tehnica transplantelor de cornee și a introdus în țară tehnica protejării ochiului cu cornee și cristalin din masă plastică. Lucrări: „Actualități în oftalmologie”, „Tratat de oftalmologie”, „Oftalmo-chirurgie. Atlas”.
14. [DE] OLTEANU-MATEI, Draga (n. 1933, București), actriță română. Interpreta unor partituri complexe, comice și dramatice, joc plin de energie și vervă (pe scenă: „Coana Chirița” de V. Alecsandri, „Căsătoria” de Gogol, „Gaițele” de Al. Kirițescu, „Azilul de noapte” de Gorki; pe ecran: „Ilustrate cu flori de câmp”, „Filip cel bun”, „Golgota”). Autoare de scenarii pentru film („Dumbrava minunată”, „Patima”, „Chirița în Iași”).
15. [DLR - tomul X] OLTEAN s. m., adj. I. s. m. 1. Persoană care face parte din populația de bază a Olteniei sau este originară de acolo; (la pl.) populație care locuiește în Oltenia. cf. anon. car. Bieții olteni, auzind aceste laude, rămaseră cu gurele căscate. filimon, o. i, 272. Las' să-i sune surle-n țară, Să-și adune-olteni destui. coșbuc, p. ii, 110. Sîntem de neamul nostru olteni, olteni de dincolo de Olt. stancu,d. 123. Și merglînd Vulpea pe luncă Se-ntîlni cu trei olteni. mat folk. 99. E oltean cu douăzeci și patru de măsele (sau cu gura plină de măsele), se spune despre un om voinic, zdravăn. cf. baronzi, l. 42, zanne, p. vi, 244. 2. (Ieșit din uz) Precupeț (originar din Oltenia) care făcea comerț ambulant cu fructe, legume, ouă, pește etc. cf. șăineanu, tdrg. Cîte un oltean matinal... își anunța marfa cu verb sonor. teodoreanu, m. ii, 123. Prin forfota mare a străzii înguste, trecu un oltean cu cobilița la spinare. stancu, r. a. iv, 420. II. adj. Care aparține Olteniei sau oltenilor, privitor la Oltenia sau la olteni, originar din Oltenia. Stareți, măre, strigară pandurii olteni. filimon, o. i, 272. La această poziție mai neatîrnată a boierimii oltene corespunde și situația întregei Oltenii. xenopol, i. r. v, 29. – pl.: olteni. – De la numele propriu Olt + suf. -ean.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL