1. [MDA2] olcar s [At: H IV, 255 / Pl: nct / E: ger Hohlkehle] (Reg) Unealtă cu care se fac scobiturile cercevelelor.
2. [DLRLC] OLCAR, olcare, s. n. (Regional) Unealtă cu care se fac scobiturile și muchiile cercevelelor.
3. [DLRM] OLCAR, olcare, s. n. (Reg.) Unealtă cu care se fac scobiturile și muchiile cercevelelor.
4. [DLR - tomul X] OLCAR subst. (Regional) Unealtă cu care se fac scobiturile cercevelelor (Săcuieni – Tîrgoviște). cf. H iv 255. – pl.:? – Din germ. Hohlkehle.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL