1. [MDA2] ojogi vr [At: BIBLIA (1688) 3752/50 / Pzi: ~gesc / E: ns cf ojog] (Îvr) A se preface în cărbuni.
2. [DEX '09] OJOG, (1) ojoage, s. n., (2) ojogi, s. m. (Reg.) 1. S. n. Băț (cu o cârpă udă la un capăt) folosit pentru a curăța cuptorul de spuză, pentru a mișca jarul etc. 2. S. m. Fig. Om înalt și subțire. [Var.: ojoc s. n.] – Din magh. azsag.
3. [MDA2] ojoc sn vz ojog
4. [MDA2] ojog [At: DDRF / V: (reg) ij~, ~oc, ojug sm, orjoc, orj~ sn, uj~ / Pl: (1-3, 6-7) ~oage și (rar) ~uri (4-5) ~ogi / E: mg azsag] (Reg) 1 sn Cociorvă (1). 2 sn Coadă a cociorvei (1). 3 sn Băț lung care are la un capăt o cârpă sau un mănunchi de zdrențe, de pănuși (udate) etc. și cu care se curăță cuptorul de spuză sau se răcește când e prea încins. 4 sm (Fig) Om înalt și slab. 5 sm (Fig) Om decăzut din punct de vedere moral. 6 sn Coajă de mesteacăn. 7 sn Lemn asemănător cu iasca.
5. [MDA2] ojug sm vz ojog
6. [MDA2] orjoc sn vz ojog
7. [MDA2] orjog sn vz ojog
8. [CADE] OJOG (pl. -oage) sn. Trans. Cîrpă sau pămătuf de șters cuptorul: cu ~ul te-oiu mătura (GRM.) [ung. a z s a g].
9. [DOOM 3] ojog2 (om înalt) (reg.) s. m., pl. ojogi
10. [DOOM 2] ojog1 (om înalt) (reg.) s. m., pl. ojogi
11. [DAR] ojogi, ojogesc, vb. IV (înv.) a se preface în cărbuni.
12. [DLR - tomul X] OJOGI vb. IV. refl. (Învechit, rar) A se preface în cărbuni. (fig.) Oasele meale să ojogiră de arsură, biblia (1688), 3752/50. – prez. ind.: ojogesc. – cf. ojog.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL