1. [MDA2] oieșea sf [At: POLIZU / V: (reg) oiș~ / Pl: ~ele / E: nct] (Bot; reg) Urzică-mică (Urtica ureus).
2. [CADE] OIEȘEA sf. 🌿 – URZICĂ-MICĂ.
3. [Șăineanu, ed. VI] oieșea f. urzică mică (Urtica urens). [Lit. oiță: poate după rădăcina-i fibroasă].
4. [Scriban] oĭeșeá f., pl. ele (dim. d. oaĭe, infl. de mĭelușea). Un fel de urzică numită și urzică mică, cu rădăcina ca fusu (urtica úrens).
5. [MDA2] oișea sf vz oieșea
6. [DLR - tomul X] OIEȘEA s. f. (Bot.) Urzică-mică (Urtica ureus). Cf. polizu, ddrf, brandza, fl. 110, GRECESCU, FL. 517, ALEXI, W., TDRG. – PI.:? – Și: oișea s. f. bianu, d. s. – Etimologia necunoscută.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL