1. [MDA2] oglindit2, ~ă a [At: ALECSANDRI, P. III, 257 / Pl: ~iți, ~e / E: oglindi] 1-6 (Rar) Care se oglindește (1-6).
2. [MDA2] oglindit1 sn [At: DOSOFTEI, V. S. octombrie 48v/15 / E: oglindi] 1 (Îvr) Examinare. 2 (Îrg) Observare. 3-4 Oglindire (2-3). 5 Reprezentare.
3. [DEX '09] OGLINDA vb. I v. oglindi.
4. [DEX '09] OGLINDI, oglindesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) reflecta, a (se) proiecta pe o suprafață lucioasă sau într-o oglindă. ♦ Refl. (Despre oameni) A se privi în oglindă; a se admira (privindu-se în oglindă). ♦ Refl. Fig. (Despre stări, fenomene, acțiuni etc.) A apărea ca un reflex al anumitor împrejurări; a se răsfrânge. ♦ Tranz. A înfățișa, a reprezenta. [Var.: (înv. și reg.) oglinda vb. I.] – Din sl. oglendati.
5. [MDA2] oglinda v vz oglindi
6. [MDA2] oglindi [At: DOSOFTEI, V. S. octombrie 76v/27 / V: (îrg) ~da (Pzi: oglind și ~dez), (rar) ~nzi / Pzi: ~desc / E: vsl оглѧдати сѧ, bg огледам се] 1 vt (Îrg) A se uita cu atenție Si: a cerceta, a observa. 2 vr A se reflecta pe o suprafață lucioasă sau într-o oglindă. 3 vr (D. oameni) A se privi în oglindă. 4 vr (D. oameni) A se admira, privindu-se în oglindă. 5 vr (D. stări, fenomene, acțiuni) A se reflecta. 6 vt A înfățișa. 7 vr (Reg; îe) Să ~dează dă primăvară Se face primăvară.
7. [MDA2] oglinzi v vz oglindi
8. [CADE] OGLINDA 👉 OGLINDI.
9. [CADE] OGLINDI (-desc), ‼OGLINDA (-ind) I. vb. tr. A reflecta în oglindă sau ca într’o oglindă: năzuința de a oglindi în tine o cît mai mare parte a lumii în care trăești (BR.-VN.); Cele maluri Ce oglindă fruntea lor În poeticele valuri A frumosului Bosfor (ALECS.). II. vb. refl. A se uita într’o oglindă, a-și vedea imaginea în oglindă sau ca într’o oglindă: se opreau în stradă, se măsurau, oglindindu-se în vitrine (VLAH.); luna răsărise dintre munți și se oglindea într’un lac mare și limpede (EMIN.); Ozana cea frumos curgătoare și limpede ca cristalul, în care se oglindește cu mîndrie Cetatea Neamțului (CRG.); Toată ziua se oglindă Și gunoiu-i pînă’n grindă (IK.-BRS.) [vsl. oględati].
10. [DLRLC] OGLINDI, oglindesc, vb. IV. Refl. 1. A se reflecta pe o suprafață lucie sau într-o oglindă; (mai rar, despre persoane) a se privi în oglindă. Dragu-mi era satul nostru cu Ozana cea frumos curgătoare... în care se oglindește.. Cetatea Neamțului. CREANGĂ, A. 117. Stă castelul singuratic, oglindindu-se în lacuri. EMINESCU, O. I 152. Fața palidă-și spăla, Păr de aur pieptăna, Și frumos se oglindea. ALECSANDRI, P. I 105. ◊ Tranz. (Complementul indică elementul reflectat) Rîul sclipea lin într-o bidboană, în care dintr-o dată și-a oglindit globul luna în scădere. SADOVEANU, N. P. 25. Și pentru ce-aș porni cu tine-n vale? Să văd cum oglindești tot alte flori Plecate peste zîmbetele tale? CERNA, P. 95. 2. Fig. (Despre stări, fenomene, acțiuni) A se răs- frînge în..., a fi înfățișate de..., a se arăta prin..., a-și găsi ecoul, a se reflecta. În folclor se oglindește felul de viață și munca omului, cîteodată din cele mai vechi începuturi. BENIUC, P. 9. Încă de la începutul veacului al XIX-lea, atitudinea critică față de realitatea rusă se oglindește în operele scriitorilor. SADOVEANU, E. 209. ♦ Tranz. A înfățișa, a prezenta. Arta oglindește într-un fel ori în altul viața unei epoci. GHEREA, ST. CR. II 118. [Eminescu] oglindește atît de bine viața proletară, încît poezia lui pare scrisă de un copil de geniu al acestei clase. IONESCU-RION, C. 88. – Variantă: (învechit și popular) oglinda, oglindez (ALECSANDRI, P. II 39) și oglind (JARNÍK-BÎRSEANU, D. 441), vb. I.
11. [Șăineanu, ed. VI] oglindì v. 1. a se uita într’o oglindă; 2. a răsfrânge lumina sau coloarea: a cerului lumine se prevăd, se oglindează AL.; 3. a-și vedea imaginea; fig. sufletul se oglindește în ochi. [Slav. OGLENDATI, a privi împrejur].
12. [Scriban] oglindésc v. tr. (vsl. glendati, glendĭeti, a te uĭta în prejur; bg. gledam, mă uĭt; ogledálo, oglindă). Reflectez, răsfrîng: apa lină a laculuĭ oglindea copaciĭ. V. refl. Mă reflectez, mă văd în: lucrurile se oglindesc în oglindă, (fig.) în acest tînăr se oglindește vitejia tatăluĭ săŭ.
13. [Scriban] oglindéz v. tr. (vsl. oglendati, a te uĭta). Munt. vest. Observ, spionez, privesc atent de departe (rev. I. Crg. 8, 343).
14. [DOOM 3] oglindi (a ~) (desp. o-glin-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oglindesc, 3 sg. oglindește, imperf. 1 oglindeam; conj. prez. 1 sg. să oglindesc, 3 să oglindească
15. [DOOM 2] oglindi (a ~) (o-glin-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oglindesc, imperf. 3 sg. oglindea; conj. prez. 3 să oglindească
16. [DER] oglindi (oglindesc, oglindit), vb. – 1. (Înv.) A privi, a contempla. – 2. A reflecta. – 3. (Refl.) A se uita într-o oglindă sau ca într-o oglindă. Sl. oględati (Miklosich, Slaw. Elem., 33; Cihac, II, 222; Byhan 310; Conev 62). – Der. oglindă, s. f. (obiect cu suprafața netedă și lucioasă care reflectă imaginea); oglindar, s. m. (fabricant de oglinzi).
17. [DLRLV] OGLINDI vb. (Mold.) A observa, a cerceta. Și oglindind l-au cunoscut pre domnu său. DOSOFTEI, VS. Nu prăvești podoaba mea ? Nu oglindești bunurile meale ? CD 1698, 1v. Avea Lupul un loc înalt, în vîrvul unui deal însămnat, de unde în toate dzilele oglindiia încotro hergheliia îmblă. CI, 99; cf. CD 1770, 1v. Etimologie: sl. oględati sę.
18. [DLR - tomul X] OGLINDIT1 s. n. (Învechit, rar) Examinare, cercetare. Pre-mpăratul mai apoi l-au înduplecat de s-au creștinat, din oglinditul credinții lor. dosoftei, v. s. octombrie 48v/15. – v. oglindi.
19. [DLR - tomul X] OGLINDIT2, -Ă adj. (Rar) Care se oglindește, care se reflectă. Mai de vale-o blîndă ciută La izvoare se adapă Și, voioasă, ea sărută Cerul oglindit în apă. alecsandri, p. iII, 257. – pl.: oglindiți, -te. – v. oglindi.
20. [DLR - tomul X] OGLINDI vb. IV. 1. Tranz. (Învechit și regional) A privi, a se uita cu atenție (la ceva sau la cineva); a observa, a cerceta. Și vădzînd că-i oglindesc banii și-i dau și la alțîi mirîndu-să... el să-mfricoșe. dosoftei, v. s. octombrie 76v/27, cf. noiembrie 106v/11. O, nebunule, ...nu cauți să vezi și să cunoști frumuseațele meale? Nu prăvești podoaba mea? Nu oglindești bunurile meale? cantemir, ap. gcr i, 324/23. Avea lupul un loc înalt... de unde în toate zilele oglindiia încotro hergheliia îmbla. id. ist. 76, cf. 192. Maica Leonora, pricepută, alegea ouă, oglindindu-le în zare. brăescu, a. 77, cf. i. cr. viii, 343, com. din straja – rădăuți. ◊ Absol. Atunce intră tremurînd diaconul de oglindi. dosoftei, v. s. septembrie 12r/24. Să prileji de-l vădzu unul din ceia ce i-au fost slugi. Și oglindind l-au cunoscut pre domnu său. id. ib. decembrie 196r/18. 2. Refl. A se reflecta, a se proiecta pe o suprafață lucioasă sau într-o oglindă; (despre oameni) a se privi în oglindă; a se admira privindu-se în oglindă. Iar luna zimbitoare și tainică și lină, Vărsînd pe-a sale unde dulci spume de lumină, Cu fața sa bălaie în el se oglindea. alecsandri, p. i, 236. Hai, scumpe surioare, uitîndu-ne sclavia, Să ne-oglindim în apa fîntînii Blanduzia. id. t. ii, 196. Stă castelul singuratic, oglindindu-se în lacuri, Iar în fundul apei clare doarme umbra lui de veacuri. eminescu, o. i, 152. Dragu-mi era satul nostru cu Ozana cea frumos curgătoare și limpede ca cristalul, în care se oglindește cu mîhnire Cetatea Neamțului, de atîtea veacuri! creangă, a. 117. Livezile satului se oglindesc în valuri. vlahuță, n. p. 11. Cîteva sălcii pletoase se oglindesc în apă. bogza, c. o. 102. După ce se oglindi o clipă în geamul deschis, Naum se întoarse și văzu pe Ciudin în deschizătura ușii. sadoveanu, o. ix, 109. Soarele strălucea, iar cerul fără nori se oglindea în trotuarele ude, albăstrind băltoacele. v. rom. septembrie 1955, 89. Drăgulița mea drăguță, Toată ziua se oglindă Și gunoiu-i pînă-n grindă. jarnIk-bîrseanu, d. 441. Tu te și-apucă de te spală, te piaptănă, te oglindește, te gătește și nu-i răspunde nimic pînă ce nu-i fi gata. șez. i, 246, cf. alrm ii/i h 373. Am doi porumbei, toată, lumea s-oglindește-n ei (Ochii). sbiera, P. 320, cf. gorovei, c. 250. ◊ tranz. Narcis oglindindu-și fața cea frumoasă într-un izvor curat s-au iubit pre sineș (a. 1819). în l. rom. 1965, 225. Auzit-ai, frate, de acel Bosfor... Care oglindează ca prin vis ușor Tainice saraiuri și-verzite maluri? alecsandri, p. ii, 39, cf. odobescu, s. iii, 14. În zadar te uiți în apă ș-oglindindu-ți a ta față Cauți farmecele care te făcuseră semeață! macedonski, o. i, 240, cf. ddrf. Și pentru ce-aș porni cu tine-n vale? Să văd cum oglindești tot alte flori, Plecate peste zîmbetele tale? cerna, p. 95. Sub malul nalt, rîul sclipea lin într-o bulboană, în care dintr-odată și-a oglindit globul luna în scădere, răsărită deasupra piscului Bourei. sadoveanu, o. xviii, 31. ◊ fig. Ochii-i erau larg deschiși, oglindind în adîncul lor neliniște. vornic, p. 84. 3. refl. (Despre stări, fenomene, acțiuni) A se răsfrînge în..., a fi înfățișat de..., a-și găsi ecoul în...; a se reflecta. Dumnezeoaia liniștirii numai să oglindea în lacrimile mele. kotzebue, u. 12v/19. Ah! în a mea simțire Precum te oglinzești, Rog dreapta mea slăvire Înalt să-nvrednicești! i. văcărescul, p. 254/10. În galbena ta față și stinsa ta privire Se oglindează jalnic adîncă pătimire. conv. Lit. iv, 85. Acest deficit de individualitate din realitate se oglindește și în literatură. ibrăileanu, s. l. 35. Încă de la începutul veacului al XIX-lea, atitudinea critică față de realitatea rusă se oglindește în operele scriitorilor. sadoveanu, e. 209. În folclor se oglindește felul de viață și munca omului, cîteodată din cele mai vechi începuturi. beniuc, p. 9. ♦ tranz. A înfățișa, a reprezenta. Arta oglindește într-un fel ori în altul viața unei epoci. gherea, st. cr. n, 118. [Eminescu] oglindește atît de bine viața proletară, încît poezia lui pare scrisă de un copil de geniu al acestei clase. ionescu-rion, c. 88. O dată cu acestea se naște și o mișcare socialistă – revista „Con-temporanul” o oglindește ideologic. ralea, s. t. iii, 188. Lupta intrinsecă din personalitatea lui Ibrăileanu continuă... și e oglindită chiar în mărturii proprii. v. rom. septembrie 1954, 167. Orice operă de artă oglindește un fragment de realitate. cf 1960, nr. 3, 93. 4. refl. (Regional, în expr.) Să oglindază dă primăvară = se desprimăvărează (Ghilad – Timișoara), alr sn iii h 781/36. – prez. ind.: oglindesc. – Și: (învechit și regional) oglinda (prez. ind. oglind și oglindez) vb. I; (rar) oglinzi vb. IV. – Din slav. (v. sl. оглмдатн сѫ „a privi împrejur”, cf. bg. огпедам ce „a se privi în oglindă”). – Oglinzi < oglindă.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL